Metode, tehnici şi strategii moderne (activ-participative) (Autor: Purza Lavinia- Carmen)

06 Aug

06Aug

prof. Purza Lavinia- Carmen

C. N. ,,Teodor Neș” Salonta, Bihor

Pentru o bună desfăşurare a activităţii didactice, se presupune necesară îmbinarea metodelor moderne sau active cu cele tradiţionale, specifice studiului de text narativ. Metodele active stimulează gândirea critică, interogaţia asupra sinelui şi asupra lumii. Activităţile care valorifică astfel de metode alternative, pot fi conduse ,,din umbră” de profesor, care îndeplineşte roluri variate în clasă: organizator, participant, resursă. Iată câteva dintre cele mai utilizate metode active în studiul textului narativ:

Brainstormingul (,,asaltul de idei”)

Este o metodă interactivă prin care se formulează una sau mai multe întrebări, menite să dezlănţuie efervescenţa gândirii elevilor şi emiterea spontană a răspunsurilor. Specificitatea metodei ţine mai ales de aspectul tactic al desfăşurării dialogului cu elevii şi anume de tactica amânării evaluării răspunsurilor. Astfel, se pleacă de la o întrebare-problemă care incită gândirea elevilor, aşteptându-se apoi răspunsurile argumentate şi în conformitate cu logica textului narativ. Metoda cuprinde două momente: producerea ideilor şi evaluarea acestora. În ceea ce priveşte problemele legate de textul narativ, se evidenţiază faptul că, profesorul care iniţiază un astfel de moment, de tip brainstorming, trebuie să probeze suficient tact pedagogic, cât să propună spre rezolvare elemente care prezintă un interes real pentru elevi.

Metoda ,,pălăriilor gânditoare”

Este o tehnică interactivă care se bazează pe interpretarea de roluri, în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 ,,pălării gânditoare”, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul. Astfel:

pălăria albă oferă o privire obiectivă asupra informaţiei (informează);
pălăria roşie dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor (spune ce simte);
pălăria galbenă oferă o perspectivă constructivă şi optimistă asupra situaţiei (aduce beneficii creative);
pălăria verde exprimă idei noi, stimulând gândirea creativă (creează idei noi);
pălăria albastră supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii (clarifică);
pălăria neagră exprimă prudenţa, avertismentul şi oferă o perspectivă pesimistă, sumbră asupra activităţii (identifică greşelile) .

În ceea ce priveşte receptarea textului narativ, de exemplu, se poate utiliza această metodă la clasa a VI-a, la opera literară D-l Goe… de I. L. Caragiale. Sarcinile de lucru ale ,,pălăriilor” pot fi următoarele:

- Pălăria albă:

1. Prezentaţi date despre viaţa şi opera lui I. L. Caragiale.

2. Realizează, în cel mult zece rânduri, o prezentare a operei „D-l Goe” de I. L. Caragiale. -

Pălăria albastră:

1. Care crezi cǎ a fost intenţia autorului când a scris aceastǎ operǎ?

2. Care crezi cǎ a fost scopul acestei lecţii?

Pălăria roşie:

1. Imaginaţi-vǎ cǎ sunteţi unul dintre personajele nuvelei. Alcǎtuiţi un monolog în care sǎ prezentaţi faptele din punctul dvs de vedere.

2. Ce v-a plǎcut cel mai mult din aceastǎ operǎ ? De ce ?

Pălăria neagră:

1. Ce nu ţi-a plăcut sau ce fapte dezaprobi ?

2. Când crezi cǎ personajul a greşit cel mai mult ?

Pălăria galbenă:

1.Încercaţi sǎ justificaţi comportamentul personajului principal. Transformaţi-l într-un personaj cu altfel de comportament.

2. De ce crezi cǎ autorul a creat un astfel de personaj?

Pălăria verde:

1. Imagineazǎ-ţi alt mod în care s-ar fi putut termina acţiunea operei literare ,,D-l Goe’’. De ce crezi cǎ autorul a optat pentru finalul cunoscut?

2. Este posibil ca Goe să fi fost victima propriei familii?

Metoda ,,Frisco”

Presupune, de asemenea, munca pe echipe şi constă în împărţirea elevilor în 4 categorii care reprezintă anumite roluri ale personalităţii umane: optimistul, pesimistul, exuberantul şi conservatorul. Scopul metodei este de a identifica problemele complexe şi de a le rezolva pe căi simple. Exuberantul priveşte către viitor şi emite idei, aparent imposibil de pus în practică, asigurând cadrul imaginativ-creator. Conservatorul apreciază soluţiile vechi, pronunţându-se pentru menţinerea lor. Pesimistul cenzurează ideile şi soluţiile, relevă aspectele nefaste ale oricăror îmbunătăţiri. Optimistul îmbărbătează participanţii să privească lucrurile dintr-o perspectivă reală, concretă şi realizabilă, stimulând gândirea pozitivă. Prezentăm mai jos o problemă complexă de receptare a textului narativ, cu privire la schița D-l Goe… de I.L. Caragiale. Problema pusă în discuţie este referitoare la personajul principal: Goe – un copil răsfățat. Iată un model de activitate, realizată de elevii clasei a VI-a:

D-l Goe… de I.L. Caragiale

Goe – un copil răsfățat

Conservatorul	Pesimistul
- E păcat, dragi colegi, că personajul Goe aflat la o vârstă destul de fragedă, nu ascultă de sfaturile celor mari, nu învaţă şi este etichetat ca un copil needucat. E păcat că este obraznic, atât cu mama, cu bunica, cu mătuşa, cât şi cu ceilalţi oameni. Ar trebui să i se explice ce este bine şi ce este rău, să nu mai fie încurajat permanent în prostiile lui, să se comporte civilizat şi să înţeleagă că nu are doar drepturi, ci şi obligaţii.	- Eu cred că Goe nu poate deveni un copil cuminte, fiind foarte răsfăţat, încurajat de mamă, bunică şi mătuşă să facă orice prin simplul fapt că nu este certat, adăugându-se încurajarea permanentă, lipsa de preocupare, limbajul de mahala folosit. Toate acestea se învaţă şi din familie, din mediul în care trăieşte copilul, dar şi prin educaţie. Acest copil nu este educat, dar nu are nici modele de conduită.
Exuberantul	Optimistul
-Şi ce dacă Goe este neastâmpărat şi nu ascultă de mama lui? Mie mi se pare că nu este chiar aşa de rău ceea ce face el, trăindu-şi copilăria în sânul unei familii care îl iubeşte, îl răsfaţă, îl lasă să facă tot ce doreşte el, îl încurajează chiar şi atunci când rămâne repetent oferindu-i totul. Dacă aş avea şi eu o familie care mi-ar permite să mă comport asemenea lui, să fac ce vreau fără să ofer ceva în schimb, să fiu permanent încurajat şi să nu fiu pedepsit, aş face la fel.	- Eu sunt sigur, dragi colegi, că este un copil care se poate schimba. Cred că atunci când va mai creşte îşi va da seama că nu este bine ceea ce face şi va deveni un copil politicos, respectuos şi civilizat.

Concluzia: Goe este tipul copilului needucat, rezultat al unei educaţii greşite din partea părinţilor.Temă pentru acasă- Redactează o compunere, de 10-15 rânduri, cu titlul: Goe - un model de neurmat.

Metoda ,,Ciorchinele”

,,Ciorchinele” reprezintă o strategie modernă de receptare a textului narativ şi nu numai, ce încurajează elevii să gândească liber şi deschis. Astfel se structurează ideile, doar să se stimuleze gândirea legată de conexiunile dintre idei. Se poate folosi ca mijloc de a rezuma ceea ce s-a studiat, ca modalitate de a construi asociaţii noi sau de a reprezenta noi sensuri. Metoda constă în scrierea unui cuvânt sau a unei propoziţii – nucleu în mijlocul unei pagini. În continuare se notează cuvinte, sintagme care vin în minte legate de tema respectivă. Se trag linii între ideile care se leagă într-un fel. Se scriu atâtea idei câte vin în minte până expiră timpul sau nu mai vine altă idee în minte. Se încercuiesc ideile şi se obţin astfel ,,boabe de struguri”aşezate sub forma unui ,,ciorchine”. Această tehnică de lucru, la clasă, poate fi aplicată cu succes pentru evidenţierea caracteristicilor unei opere epice. Iată mai jos reprezentarea unui ,,ciorchine” de idei care evidenţiază caracteristicile operei epice, aşa cum au lucrat-o elevii de clasa a VII-a:

Bibliografie:

1. Cerghit, I., (2006), Metode de învăţământ. Iaşi, Polirom.

2. Cucos, C., (2006), Pedagogie. Iaşi, Polirom

3. Oprea C.-L., (2008), Strategii didactice interactive, Bucureşti, E.D.P.

Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: revistaeducatiaazi@yahoo.com

metode didactice Purza Lavinia- Carmen

Comentarii