STRATEGII INCLUZIVE – IMPLEMENTARE, IMPACT ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR – STUDIU (Autor: Ștefan Felicia Gabriela)

22 Aug

22Aug

Prof.înv.primar Ștefan Felicia Gabriela

Școala Gimnazială Bircii, Scornicești, jud. Olt

În ultimele două decenii, paradigma educațională europeană s-a deplasat vizibil către principiile educației inclusive, înțeleasă ca un proces continuu de adaptare a mediului școlar pentru a răspunde diversității nevoilor tuturor elevilor, indiferent de statut socio-economic, etnie, dizabilitate sau nivel de dezvoltare. În România, acest deziderat este consacrat atât prin legislația națională, cât și prin angajamentele asumate prin documente internaționale (Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Agenda Educație 2030), însă realitatea nivelului claselor de învățământ primar relevă încă provocări semnificative.

Necesitatea prezentului studiu decurge din discrepanța frecventă observată între principiile declarate ale incluziunii și aplicării lor concrete în practica educațională zilnică. În învățământul primar, unde se formează cognitive, socio-emoționale și comportamentale ale copilului, lipsa unor strategii eficiente de includere poate avea efecte pe termen lung, afectând nu doar bazele școlare, ci și integrarea socială ulterioară. În plus, primii ani de școală un interval sensibil, în care deschiderea față de diversitate și dezvoltarea competențelor sociale se pot cultiva cel mai ușor, dacă există o abordare pedagogică adecvată.

Rațiunea acestui studiu este dublă: pe de o parte, de a identifica dificultățile întâmpinate de cadre didactice în implementarea includerii școlare, iar pe altă parte, de a propune strategii de eficientizare a bazei de cercetare și de adaptare contextului specific al învățământului primar românesc. Se are în vedere nu doar dimensiunea pedagogică — adaptarea curriculumului, diferențierea instruirii, utilizarea tehnologiilor asistive — ci și cea socio-relațională, care include colaborarea cu familia, sprijinul comunității și formarea continuă a cadrelor didactice.

Astfel, studiul propune să ofere o contribuție practică la dezvoltarea unei culturi școlare incluzive, fundamentată pe date reale și pe analiza comparativă a unor modele de bună practică, cu scopul final de a transforma școala primară într-un mediu în care fiecare copil, indiferent de particularități, să poată atinge potențialul său maxim.

În România încă nu avem şcoli incluzive în adevăratul sens al cuvântului, serviciile educaţionale de sprijin sunt ineficiente şi prea puţin dezvoltate, iar mentalitatea comunităţii nu s-a îmbunătăţit prea mult în ceea ce priveşte incluziunea. Diversitatea interindividuală este imensă, iar necesitatea luării în considerare a acestui lucru și accesibilizarii conținuturilor, a individualizării, diferențierii învățământului devin tot mai stringente.

Pentru a crea oportunități reale de obţinere a succesului în experienţa de învăţare, avem nevoie să conștientizăm care este nivelul standardului la care ne aflăm și să învățăm cum să creăm un mediu incluziv în școala noastră, măsurând calitatea educației nu în termeni de promovabilitate, performanță, confort, dotări, ci în capacitatea de a crea oportunităţi de învăţare pentru orice copil. Consider că este important să ne însușim strategii și metode inovatoare de predare în lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale, cercetarea de față fiind extrem de benefică în acest sens.

Scopul si obiectivele studiului

Cercetarea de faţă îşi propune să identifice gradul de percepție corectă a sintagmei ”cerințe educaționale speciale” precum și gradul de implementare a unor strategii de eficientizare managementului educației incluzive, impactul acestora asupra actorilor educaţionali implicaţi.

Prezentul studiu se focalizează pe următoarele obiective:

• Surprinderea unor aspecte pozitive şi negative aşa cum au fost percepute ele de actorii educaţionali implicaţi;

• Constatarea gradului de implicare a elevilor, părinţilor și profesorilor în realizarea unei educații incluzive;

• Identificarea strategiilor abordate în vederea implementării educației incluzive;

• Aprecierea impactului strategiilor de management incluziv asupra elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor;

• Formularea unui set de sugestii şi recomandări.

Metodologia și metodele de cercetare

Ipoteza cercetării

Cercetarea pornește de la ipoteza că utilizarea unor strategii incluzive, care acceptă diferențele și promovează fiecare individ, asigură premisele de valorizare a potențialului fiecărui copil în vederea succesului în experiența de învățare, influențând rezultatele și performanțele copiilor.

Variabilele cercetării

1. Variabila independentă: Strategii incluzive, vizând promovarea fiecărui individ,diferențierea, individualizarea

2. Variabila dependentă:rezultatele și performanțele copiilor.

Metodologia cercetării

Cercetarea experimentală a constat în elaborarea, aplicarea şi interpretarea unor chestionare concepute distinct, pentru elevi, cadre didactice, părinţi implicaţi în procesul instructiv-educativ din învăţământul primar, perioada de cercetare fiind anul şcolar 2022-2023.

Analiza si interpretarea datelor cercetării

Chestionarul conceput pentru sondarea opiniei elevilor conţinea un set de 14 întrebări, conținând variante multiple de răspunsuri, care au vizat:

• Definirea identității școlare a elevilor, a apartenenței la comunitatea școlară din care aceștia fac parte;

• Gradul de implicare a părinților și cadrelor didactice în susținerea și valorificarea potențialului elevilor;

• Identificarea eventualelor situații de discriminare, etichetare (discriminare de gen, rasială, religioasă, etichetare pe baza performanțelor/ eșecurilor obținute anterior, a mediului social de proveniență, a comparației cu rezultatele obținute de alți membri ai familiei);

• Evidențierea încrederii în personalul didactic, însoluționarea situațiilor-problemă întâmpinate la școală;

• Exprimarea atitudinii față de copiii cu cerințe educaționale speciale;

• Exprimarea opiniilor cu privire la derularea procesului instructiv-educativ în clasa de elevi;

• Autoevaluarea comportamentului și a relaționării vis-a-vis de situațiile de învățare din clasă.

Chestionarul conceput pentru sondarea opiniei profesori conţinea un set de 10 întrebări, conținând variante multiple de răspunsuri, care au vizat:

a.) Evidențierea diversității în colectivele de elevi;

b.) Exprimarea viziunii profesorilor cu privire la integrarea copiilor cu CES în școlile de masă;

c.) Identificarea factorilor frenatori ai incluziunii;

d.) Identificarea factorilor facilitatori ai incluziunii;

e.) Pregătirea cadrelor didactice pentru dezvoltarea unui management incluziv;

f.) Gradul de cooptare a familiei în vederea incluziunii copiilor cu CES;

g.) Evidențierea modalităților de abordare diferențiată și individualizată.

Chestionarul conceput pentru sondarea opiniei părinților conţinea un set de 10 întrebări, conținând variante multiple de răspunsuri, care au vizat:

a.) Evidențierea interesului părinților pentru activitatea școlară a copilului

b.) Legătura dintre școală și familie

c.) Aprecierea părinților vis-à-vis de recomandările cadrelor didactice;

d.) Identificarea cauzelor nereușitei școlare;

e.) Modalități de colaborare școală-familie;

f.) Exprimarea viziunii părinților cu privire la integrarea copiilor cu CES în școlile de masă;

g.) Recomandări în vederea asigurării succesului fiecărui elev în parte.

Concluzii și recomandări de dezvoltare a unui management incluziv

Analizând cu atenție rezultatele studiului am ajuns la concluzia că ipoteza cercetării a fost confirmată evidențiind faptul că valorizarea potențialului fiecărui copil nu se poate realiza decât prin utilizarea strategiilor incluzive, care acceptă diferențele și promovează fiecare individ.

Pe parcursul cercetării au fost înregistrate atât aspecte pozitive, cât și aspecte negative sesizate de subiecții chestionați, ceea ce ne întărește convingerea că incluziunea este un proces de permanentă acomodare cu diversitatea.

În această direcție, propun câteva recomandări de dezvoltare a unui management incluziv:

• pentru ca dimensiunea incluzivă să aibă de câștigat este esențială aderarea în unitate la valorile incluziunii a cadrelor didactice, elevilor, părinților, favorizând astfel promovarea acestora, valorificând diversitatea, aceasta fiind o sursă de dezvoltare și nu prilej de discriminare, valorificând resursele existente;o școală incluzivă nu este aceea care acceptă, alături de ceilalți copii, și copii cu cerințe educaționale speciale, favorizând integrarea fizică a copilului, ci aceea care încurajează participarea efectivă a copilului la actul educațional, adaptându-și activitățile didactice pentru a înlesni tuturor participarea, adecvându-se la maniera în care răspund copiii, oferind modalități variate de a învăța;

• fiecare elev are nevoie să fie apreciat, valorizat și evidențiat într-un fel sau altul în fața colegilor, un feedback pozitiv va constitui o pistă de lansare pentru o afirmare viitoare;

• diferențele dintre copii trebuie înțelese conștientizând faptul că fiecare răspunde în mod diferit la experiențe comune, progresul diferit nu înseamnă că unii sunt valorizați mai mult decât alții; aceste diferențe se pot transforma în resurse atunci când profesorul este preocupat să limiteze dificultățile pentru un copil, generând soluții, abordând strategii care să-l aducă pe elev în centrul atenției, să-l stimuleze în a lua decizii, în a avea un cuvânt de spus, în a-și afirma valoarea;

• atât familiile, cât și profesorii și elevii trebuie să accepte diferențele ca un aspect esențial al existenței umane, respingând ideea că prezența unora va împiedica progresul altora și fiecare, în ritm propriu, va înregistra performanțe;

• climatul din școală trebuie să fie unul căruia copiii să simtă că aparțin: tolerant, stimulativ, cooperant, de încredere, respect, înțelegere, spirit de echipă; formarea inițială și continuă a cadrelor didactice este esențială în asigurarea receptivității acestora vis-a-vis de politicile și practicile incluzive, condiție vitală în a face față solicitărilor educației incluzive, dobândind competențe necesare implementării strategiilor incluzive;

• acordarea sprijinului din partea specialiștilor asigură o sferă mai amplă de intervenție, colaborarea dintre profesorul care predă la clasă și consilierul școlar, psiholog, profesorul de sprijin constituie un puternic atu în a crește capacitatea instituției de a face față diversității; această colaborare își împlinește menirea în măsura în care se dezvoltă o relație de parteneriat în care se experimentează modalități noi de lucru cu copiii;

• evaluarea eficientă în educația incluzivă pune și ea accentul colaborare-cooperare profesor-elev, fără a se opri doar la conținuturile asimilate în școală, la rezultatele obținute de elev, ci se lărgește către procesul de învățare desfășurat în variate contexte, chiar și în afara școlii;

• în mod frecvent ideea de incluziune gravitează în jurul educației formale, însă aceasta nu trebuie limitată aici, copiii au nevoie să fie stimulați să se implice, și de asemeni și părinții acestora, atât în interiorul, cât și în exteriorul instituției, fiind conștienți că incluziunea în educație este parte a incluziunii sociale.

BIBLIOGRAFIE

Gherguț Alois, 2016, Educația incluzivă și pedagogia diversității, Editura Polirom, Iași
Mara Daniel, 2009, Strategii didactice în educația incluzivă, Editura Didactică și Pedagogică, București,
Vrășmaș Traian, 2004, Școala și Educația pentru toți, Editura Miniped, București

Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: revistaeducatiaazi@yahoo.com

Ștefan Felicia Gabriela Școala Gimnazială Bircii Scornicești jud. Olt incluziv scoala

Comentarii