prof. Cristina Bîndiu
Şcoala Gimnazială Vatra Moldoviţei
Prezenţa competenţei didactice este o condiţie decisivă în formarea personalităţii elevului şi asigurarea calităţii procesului educaţional, deoarece numai un cadru didactic competent va putea să formeze un anumit ansamblu de competenţe şcolare la elevi. Nu întâmplător, studii de specialitate recente relevă faptul că „profesorul zilelor noastre” trebuie să posede, pe lângă un nivel corespunzător al pregătirii în domeniul său de activitate, o perfectă stăpânire a pedagogiei, o amplă deschidere asupra lumii culturale şi sociale, solide calităţi morale, dar și dorinţa de a se înscrie într-un modul de educaţie permanentă pentru a-şi perfecţiona cunoştinţele.
Adică, un cadru didactic competent trebuie să cunoască conţinutul ştiinţific al disciplinei, să realizeze corelaţii inter- , intra- şi pluridisciplinare şi să adapteze acest conţinut vârstei şi particularităţilor specifice grupului de elevi prin tehnologii didactice proprii.
M.Diaconu şi I.Jinga abordează competenţa pedagogică drept acel „nivel de performanţă la care diferiţi algoritmi metodici de realizare a unor sarcini de predare sunt selecţionaţi, combinaţi şi puşi în aplicare în funcţie de modificările contextului situaţional în care se desfăşoară activitatea instructiv-educativă cu elevii”. Pe măsura acumulării experienţei şi a dezvoltării aptitudinii pedagogice, un cadru didactic dobândeşte măiestrie pedagogică. Măiestria pedagogică se referă la cea mai înaltă treaptă de dezvoltare a competenţei pedagogice. La acest nivel de performanţă profesorul este capabil să sesizeze, în interiorul unei anumite situaţii, aspectele care îl solicită să-şi restructureze şi adapteze modul de acţiune, într-o manieră adecvată şi inovatoare pentru soluţionarea problemelor pe care le impune situaţia semnificativă atunci când schemele acţionale preexistente devin insuficiente.
Astfel competenţa didactică este o structură a unei personalităţi extrem de complexe, autoconstructive, centrate pe aptitudinea pedagogică şi care joacă rol de instrument de unificare, codificare şi exprimare sub formă de comportamente educaţionale totalităţile datelor personalităţii aflate în rol de profesor.
Competența didactică înseamnă să fii capabil să captezi atenția elevilor astfel încât sunetul clopoțelului să nu le aducă un suspin de ușurare, ci un oftat de dezamăgire (Cum, a trecut ora deja?)
Competența didactică presupune capacitatea de a-ți orienta discursul pedagogic, astfel încât fiecare elev să plece acasă cu lecția înțeleasă, dacă nu și învățată, presupune disponibilitatea de a răspunde cu o nouă paradigmă pentru fiecare Eu nu am înțeles! din clasă, în așa fel încât lucrurile neînțelese să devină clare. De exemplu, la predarea unor noțiuni noi referitoare la raporturile sintactice în frază, unul din elevi, conștiincios și silitor de altfel, ridică mâna să ceară lămuriri suplimentare. Reluarea explicațiilor nu duce decât la un nou: Eu tot nu am înțeles. În clasă: stupoare. Cerem un minut de liniște și regândim algoritmul, pornind pe un cu totul alt drum. Rezultatul: Ce ușor e! Zâmbete.
Competența didactică înseamnă să sesizezi la timp problemele cu care se confruntă elevii tăi și să oferi soluții realiste în timp util sau să fii dispus să ceri ajutor în rezolvarea problemelor atunci când acestea te depășesc. Acestea se pot referi, de exemplu, și la o oră când ai inspecție pentru gradul al II-lea, inspectorul e la 10 metri de clasă, iar doi dintre elevii din grupa a treia (că doar se lucrează pe grupe) protestează vehement, spunând că ei nu stau alături și nici măcar în aceeași grupă. Soluția rapidă: negocierea. Pe termen scurt conflictul este rezolvat. În timpul orei, sarcinile de lucru le cer celor doi să se ajute reciproc. Concurența cu celelalte grupe rezolvă problema definitiv sau cel puțin până la următorul conflict.
Aceeași clasă, aceeași inspecție. Reactualizarea cunoștințelor de care ai nevoie (predate și învățate în anul anterior) dovedește că acestea nu sunt la un nivel optim pentru a-ți sprijini noul demers didactic. Ce te faci? Lași baltă proiectul didactic și pui la punct noțiunile care s-au uitat. Obiectivele propuse nu au cum să fie îndeplinite, dar principiul sistematizării și continuității îți spune că nu poți merge mai departe fără să faci asta, așa cum nu poți ridica o casă dacă nu îi pui temelie. Așa că lecția e cu totul alta decât cea pe care ți-ai propus-o, dar ești mulțumit. Lucrurile au devenit clare. Câștigați: și tu și elevii.
Problemele însă se pot referi și la faptul că observi o schimbare bruscă în comportamentul unui elev, cu consecințe negative. Este important să tragi un semnal de alarmă și să cauți ajutor specializat. Este important să rupi din timpul tău – insuficient, de regulă - și să încerci să vorbești cu el, să găsești cauzele schimbării, să le înțelegi și să-l înțelegi pe copilul care trece printr-o perioadă dificilă.
Competența didactică înseamnă să fii deschis la schimbare, la nou, să fii flexibil, fără a renunța la scopul propus, să știi că și tu ai de învățat de la elevii tăi, nu numai ei de la tine. Înseamnă să le transmiți elevilor că tu îi pregătești pentru viața într-o lume într-o perpetuă schimbare și că faci acest lucru fără a rămâne înțepenit în modele vechi, care și-au pierdut nu numai actualitatea, ci și eficiența. De la un cadru didactic dispus să se adapteze mereu la schimbările și provocările aduse de noi programe și de noi generații de elevi, de noi mentalități și de noi probleme, fără însă a face rabat de la calitatea actului educativ, elevii vor învăța că adaptabilitatea este o soluție, ba chiar că poate fi o rețetă pentru succes.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), august 2025
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: