Prof. Sava Ștefania
Școala Gimnazială ,,Octav Băncilă" Corni, Botoșani
„Am declarat în fața Congresului că fiecare națiune se găsește astăzi în fața unei alegeri decisive între două moduri de viață opuse. Unul dintre acestea se bazează pe voința majorității și este caracterizat de instituții libere, guvern reprezentativ, alegeri libere, garanții ce asigură libertatea individuală, libertatea cuvântului și religiei precum și absența oricărei opresiuni politice. Celălalt se bazează pe voința unei minorități impuse cu forța majorității. El se sprijină pe teroare și opresiune, pe controlul presei și a radioului, pe alegeri truncate și pe suprimarea libertăților personale.”Doctrina Truman, Washington, 12 martie 1947
Războiul rece reprezintă o confruntare economică, politică, ideologică și strategică care s-a extins pe o perioadă de cincizeci de ani și le-a avut în prim plan pe cele două puteri ieșite învingătoare la sfârșitul celui de-al doilea război mondial: URSS și SUA. Cele două state au devenit Mari Puteri datorită arsenalului uriaș de armament posedat, în special arme nucleare și rachete balistice intercontinentale
Alianța dintre URSS, SUA și Marea Britanie realizată în perioada celui de-al doilea război mondial împotriva Germaniei nu a rezistat după înfrângerea acesteia. Marea Britanie și SUA erau dispuse de a recunoaște URSS-ului o zonă de influență la frontierele vestice, sperând că Stalin, văzând că granițele în Europa îi sunt protejate, li se va alătura în organizarea unei lumi ce va respecta independența și siguranța fiecărui stat. Liderul sovietic nu este de aceeași părere, iar prezența Armatei Roșii între 1945–1948 în Polonia, Cehoslovacia, România, Ungaria, Bulgaria și partea de est a Germaniei (partidele comuniste din Iugoslavia și Albania au instaurat în țările lor regimul comunist), în vederea încurajării și sprijinirii partidelor comuniste de a ajunge la putere, demonstrează intenția acestuia de a impune doctrina comunistă în cât mai multe state.
Dacă în timpul războiului, comuniștii au acceptat colaborarea cu partidele democratice pentru a lupta împotriva ocupației germane, realizând așa-numitele coaliții autentice, după război comuniștii au încercat înlăturarea de la conducere a partidelor democratice și înlocuirea acestora cu simpatizanți ai doctrinei comuniste care recunosc rolul conducător al comuniștilor. Acest tip de alianță se numește coaliție fictivă.
Modelul sovietic s-a caracterizat prin: dictatura partidului comunist, mijloacele de producție intră în proprietatea statului, controlul populației prin serviciul de securitate, interzicerea sau reprimarea dură a oricărei forme de opoziție față de sistem și planificarea rigidă a economiei.
Regimul dur impus de URSS și atitudinea ostilă față de foști parteneri de război au produs îngrijorare în țările vest-europene, măcinate de teama de a nu cădea sub controlul Moscovei. Țările vest-europene slăbite economic după război și realizând puterea militară a sovieticilor urmăresc unirea Europei occidentale și o apropiere de SUA pentru a evita instaurarea regimului comunist.
SUA răspunde favorabil intenției țărilor vest-europene de a opune rezistență URSS-ului, adoptând o serie de planuri în vederea susținerii acestora. Doctrina Truman și Planul Marshall, adoptate în același an de administrația americană, urmăresc susținerea țărilor amenințate de comunism, conservarea democrației și sprijinirea financiară a statelor occidentale pentru a se putea redresa. Implementarea celor două planuri adoptate de americani în zona de vest a Europei și preluarea puterii de către comuniști în partea de est a continentului european au adâncit și mai mult divergențele dintre cele două națiuni, o reconciliere fiind aproape imposibilă în momentul de față. Așadar, războiul rece începea.
În plan politic, ia naștere în anul 1949 Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), alianță militară defensivă, care militează pentru îndiguirea comunismului, care a devenit scopul fundamental al politicii externe a SUA. În opoziție cu acest tratat, URSS a impus semnarea în 1955 a Tratatului de la Varșovia, între țările cu politică comunistă, prin care să recunoască autoritatea Moscovei. Semnatarele tratatului au fost: URSS, Polonia, Cehoslovacia, RDG, Ungaria, România, Bulgaria și Albania. Chiar dacă principalul obiectiv era apărarea împotriva unui eventual atac din partea NATO, forțele militare au acționat la înăbușirea revoltelor anticomuniste din Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968).
În timpul războiului rece au existat numeroase crize, precum războiul din Coreea (1950–1953), războaiele arabo-israeliene (1948, 1956, 1967, 1973), războiul din Vietnam (1945–1954, 1963–1975), extins în Laos și Cambodgea. Prima criză a început în anul 1948 când Stalin interzice comunicațiile între Berlinul Apusean și Germania Occidentală. Pentru a salva populația de la înfometare, anglo-americanii au creat un pod aerian.
O altă criză este reprezentată de atacarea Coreei de Sud, în anul 1950, aflată sub ocupație americană, de către Coreea de Nord, adeptă a regimului comunist. După trei ani de război, pacea se semnează la Panmunjon, ambele regiuni rămânând separate de paralela 38°.
Anul 1961 reprezintă construirea Zidului Berlinului, care va separa Berlinul de Est de cel de Vest, ordonată de Hrușciov, cu scopul de a împiedica migrarea populațiilor din zona comunistă în cea occidentală și de a elimina toate legăturile dintre germanii aflați de o parte și alta a zidului.
Cea mai gravă criză a războiului rece a fost cea provocată de instalarea rachetelor sovietice în Cuba, moment în care cele două puteri se aflau la un pas de a transforma războiul rece într-un război cald. Atitudinea vehementă a președintelui Kennedy i-a determinat pe ruși să-și retragă rachetele; în schimb, administrația americană nu va interveni în scopul înlăturării regimului comunist cubanez.
Anii următori aveau să aducă perioade tensionate și perioade destinse între Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii. Elementul comun al celor două state, prezența armei nucleare, a fost stabilizat prin realizarea unor tratate privind limitarea producerii și stocării armamentului nuclear, semnate între 1972 și 1979.
Războiul din Vietnam a reprezentat un alt moment de tensiune între SUA și URSS (1964–1973). Intervenind de partea Vietnamului de Sud, americanii au fost înfrânți de către URSS, care au sprijinit Vietnamul de Nord.
În contextul destinderii atmosferei dintre cele două națiuni, s-au desfășurat la Helsinki lucrările Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa, care a adoptat Actul Final în 1975. La conferință au participat 35 de state, SUA și Canada, care se angajau să respecte frontierele existente, principiile și măsurile privind egalitatea de șanse, cooperarea între state și respectarea drepturilor omului.
Ocuparea Afganistanului în 1979 de către armata sovietică a creat un alt moment de tensiune cu americanii. Având în vedere că URSS avea un potențial mai mare de armament nuclear, a obligat administrația SUA să contrabalanseze și să inițieze programul intitulat Inițiativa de Apărare Strategică, care avea ca scop crearea unui sistem antirachetă în spațiul cosmic.
Statele comuniste încep să se revolte împotriva regimului, economia sovietică se află în imposibilitatea de a ține pasul cu cea americană în ceea ce privește înarmarea, iar conflictele interne slăbesc din ce în ce mai mult URSS.
În 1985, la conducerea statului sovietic vine Mihail Gorbaciov, care este conștient că pentru a salva regimul comunist este nevoie de o relansare a economiei, prin reducerea cheltuielilor militare. Așadar, după 1985, raporturile dintre URSS și SUA cunosc o perioadă de reconciliere. Cu toate eforturile lui Gorbaciov, sistemul nu mai poate fi reformat, fapt ce duce la dizolvarea regimurilor comuniste din statele Europei de Est, în 1989, și a statului sovietic în decembrie 1991. Prăbușirea URSS a însemnat încheierea războiului rece.
Cele mai importante consecințe ale războiului rece ar fi: limitarea producerii armelor nucleare, care ar putea avea un efect devastator asupra omenirii în cazul unui conflict militar în care ar putea fi folosite, recunoașterea Statelor Unite ale Americii ca cea mai importantă putere mondială, rezolvarea conflictelor pe cale amiabilă, respectarea independenței și a drepturilor omului. În concluzie, destrămarea URSS a însemnat câștigul democrației și eliminarea comunismului.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), ianuarie 2026
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: