prof. Huţuleac Ovidiu
Școala Gimnazială Stroieşti
Integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în clasele obișnuite de gimnaziu reprezintă una dintre cele mai importante provocări ale școlii contemporane. În special la matematică, disciplină percepută adesea ca abstractă și rigidă, profesorul are responsabilitatea de a crea un mediu de învățare accesibil, flexibil și incluziv. Cercetările recente subliniază că succesul integrării depinde în mare măsură de modul în care cadrul didactic adaptează conținuturile, strategiile și evaluarea. După cum afirmă David Mitchell, specialist în educație incluzivă, „incluziunea nu înseamnă să predai același lucru tuturor, ci să creezi oportunități diferite pentru ca fiecare elev să poată învăța în ritmul și stilul său” (Mitchell, What Really Works in Special and Inclusive Education, 2014).
Predarea matematicii în clase cu elevi CES presupune o abordare centrată pe elev, în care accentul se mută de pe transmiterea de informații pe construirea înțelegerii. Conform lui Jo Boaler, profesor la Stanford University, „matematica devine accesibilă atunci când elevii sunt încurajați să exploreze, să vizualizeze și să discute ideile, nu doar să memoreze proceduri” (Boaler, Mathematical Mindsets, 2016). În acest sens, profesorul trebuie să ofere contexte variate de învățare, să utilizeze reprezentări multiple (vizuale, concrete, simbolice) și să permită elevilor să ajungă la soluții prin strategii personale.
Pentru elevii cu CES, aceste principii sunt esențiale. Mulți dintre ei întâmpină dificultăți în procesarea informațiilor abstracte, în menținerea atenției sau în organizarea pașilor de rezolvare. De aceea, matematica trebuie „umanizată” prin activități practice, materiale manipulabile, exemple din viața reală și sarcini fragmentate în pași mici și clari.
Adaptarea curriculară este un proces necesar, nu o concesie. Ea poate include:
• simplificarea limbajului matematic, fără a elimina sensul conceptual;
• reducerea volumului de exerciții, dar păstrarea obiectivelor esențiale;
• folosirea suporturilor vizuale (scheme, diagrame, tabele);
• activități practice (construirea de figuri, măsurători reale, jocuri matematice);
• învățarea prin cooperare, unde elevii CES pot lucra în perechi sau grupuri mici.
Specialiștii în educație specială subliniază că elevii cu CES beneficiază de „învățare mediată”, în care profesorul oferă ghidaj pas cu pas, modelează rezolvarea și verbalizează procesul de gândire. Reuven Feuerstein, unul dintre cei mai influenți teoreticieni ai învățării asistate, arată că „mediatorul nu transmite doar informații, ci ajută elevul să înțeleagă cum să gândească” (Feuerstein, Instrumental Enrichment, 1980).
Evaluarea elevilor cu CES trebuie să fie flexibilă și orientată spre progres, nu spre comparație. Profesorul poate utiliza:
• fișe individualizate,
• evaluări orale,
• proiecte practice,
• portofolii,
• sarcini cu niveluri diferite de dificultate.
Feedbackul trebuie să fie imediat, clar și pozitiv, concentrat pe ceea ce elevul a reușit, nu pe ceea ce a greșit. Carol Dweck, autoarea teoriei mentalității de creștere, subliniază că „elevii învață mai bine atunci când primesc feedback despre efort, strategie și progres, nu despre abilitate” (Dweck, Mindset, 2006). În matematică, acest tip de feedback este crucial pentru elevii cu CES, care au adesea o imagine de sine fragilă în raport cu disciplina.
Integrarea reală nu poate fi realizată de un singur profesor. Este necesară colaborarea constantă cu:
• profesorul de sprijin,
• consilierul școlar,
• părinții,
• echipa multidisciplinară.
Profesorul de matematică trebuie să primească informații clare despre profilul elevului, dificultățile sale specifice și recomandările din planul educațional individualizat (PEI). Comunicarea deschisă și consecventă între toți actorii educaționali asigură coerența intervenției.
Predarea matematicii la gimnaziu în clase incluzive este un proces complex, dar profund valoros. Elevii cu CES pot progresa semnificativ atunci când profesorul adoptă o abordare flexibilă, empatică și creativă. Matematica devine accesibilă atunci când este predată prin explorare, vizualizare, colaborare și adaptare. Într-o școală incluzivă autentică, fiecare elev are dreptul la învățare, iar profesorul devine arhitectul unui mediu în care diversitatea nu este o problemă, ci o resursă.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), august 2025
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: