Prof. Dumitru Ramona-Ionela
Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară, Fetești
Integrarea țării noastre în Uniunea Europeană reprezintă un pas uriaș pentru existența națională, reflectându-se în destinul întregii națiuni și al fiecărui individ în parte. La nivel microsocial, național, cântam cu inimile înflăcărate Hora Unirii pentru a slăvi sacrificiile strămoșilor și pentru a ne bucura noi astăzi de întreg pământul românesc, apărat cu sânge și sudoare, alături de toți frații. „Unde-s mulți, puterea crește!”, iar această unire în cuget și-n simțiri se manifestă astăzi la nivel macrosocial, prin înfrățirea celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, a cărei putere pe plan internațional este mult mai mare decât a fiecăruia dintre ele individual.Sub pavăza Uniunii Europene, țara noastră se bucură de pace și prosperitate, drepturi și libertăți mult visate și prea multă vreme îngrădite. Uniunea Europeană (UE) înseamnă o uniune politică și economică a 27 de state membre situate în principal în Europa.Încă de la începuturile sale, din 1957, Uniunea Europeană a urmărit, în primul rând, să asigure pacea și prosperitatea cetățenilor săi și, în al doilea rând, să le protejeze drepturile politice, sociale și economice de care ne bucurăm în fiecare zi, fără a conștientiza, poate, valoarea acestora și eforturile cu care sunt susținute.În anul 2012, Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru Pace, ca recompensă pentru susținerea unor cauze majore precum pacea, reconcilierea, democrația și drepturile omului în Europa.
Valorile UE sunt comune tuturor statelor membre, într-o societate în care au întâietate toleranța, justiția, solidaritatea și combaterea discriminării, valori care sunt parte integrantă din modul european de viață, coordonate de principii fundamentale: demnitatea umană, libertatea de mișcare, democrația, egalitatea și statul de drept.Aceste obiective și valori reprezintă temelia pe care s-a construit Uniunea Europeană și sunt consfințite prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.Dintre valorile fundamentale ale cetățeanului european, susținute și apărate de Uniune, două sunt strâns corelate: egalitatea – egalitatea de drepturi, libertăți și șanse, egalitatea de gen și egalitatea în muncă – și dreptul de a nu fi discriminat pe motive de sex, origine etnică sau rasială, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.Egalitatea vizează prevederi privind egalitatea în drepturi, nediscriminarea, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, integrarea persoanelor cu dizabilități, diversitatea culturală, religioasă și lingvistică, precum și egalitatea între femei și bărbați.Uniunea stipulează prioritar obligația incluziunii grupurilor defavorizate sau vulnerabile în sistemul educației și pe piața forței de muncă și menționează cu claritate nevoia de participare socială și de egalizare a șanselor pentru acestea.Școala românească este orientată către asumarea, aplicarea și implementarea acestor valori fundamental-cetățenești, prin actele legislative care vizează incluziunea, desegregarea, egalitatea de drepturi și de șanse.
Ministerul Educației își propune, ca politică educațională, asigurarea echității în educație, atât în ceea ce privește accesul egal la toate formele de învățământ, cât și calitatea educației pentru toți copiii, fără nicio discriminare generată de originea etnică sau limba maternă, dizabilitate și/sau cerințe educaționale speciale, statutul socio-economic al familiilor, mediul de rezidență sau performanțele școlare ale beneficiarilor primari ai educației.Școala românească europeană promovează cu prioritate principiile școlii incluzive.Școala incluzivă este o școală prietenoasă și democratică, care valorifică diversitatea socio-etno-culturală, o școală în care toți copiii sunt respectați și integrați, fără discriminare și fără excludere generate de originea etnică sau limba maternă, dizabilitate sau cerințe educaționale speciale, statutul socio-economic al familiilor, mediul de rezidență sau performanțele școlare.Prin ordin al ministrului educației este interzisă orice formă de segregare școlară. Pe lângă criteriul etnic, sunt avute în vedere criteriul dizabilității sau al cerințelor educaționale speciale, criteriul statutului socio-economic al familiilor, al mediului de rezidență al beneficiarilor primari ai educației și al performanțelor școlare.Prevenirea și eliminarea fenomenelor de segregare școlară constituie o condiție imperativă pentru implementarea principiilor școlii incluzive.
Segregarea este o formă gravă de discriminare și are drept consecință accesul inegal al copiilor la o educație de calitate, încălcarea exercitării în condiții de egalitate a dreptului la educație, precum și a demnității umane.Elevul școlii românești este protejat prin lege de orice formă de segregare care ar leza demnitatea și personalitatea acestuia.
Desegregarea școlară pe principiul etnic protejează elevul de separarea fizică a educabililor aparținând unui grup etnic în ultima bancă, în anumite săli de clasă sau în anumite clase, grupe ori școli, exceptând situația în care acest lucru se realizează cu scopul predării și învățării limbii materne.
Desegregarea școlară pe criteriul dizabilității sau al cerințelor educaționale speciale interzice separarea fizică a educabililor în clase sau grupe speciale, exceptând situațiile în care aceste grupe sau clase aparțin unităților de învățământ special, înființate și funcționând în condițiile legii.
Segregarea școlară pe criteriul statutului socio-economic al familiilor se descrie ca separarea fizică a educabililor care provin din familii cu același nivel socio-economic în medii școlare speciale, depășind numeric colegii lor din alte clase sau grupe.Evitarea acestui tip de segregare se face prin evaluarea statutului socio-economic al familiilor, pe baza unor indicatori precum nivelul de studii al părinților, nivelul veniturilor familiilor și alții.
Segregarea școlară pe criteriul performanțelor școlare se descrie ca separarea fizică a copiilor prin constituirea de grupe sau clase în funcție de performanțele școlare, astfel încât să existe clase sau grupe omogene din punctul de vedere al performanțelor.De asemenea, se încadrează în această categorie separarea fizică a copiilor în clasa pregătitoare în funcție de frecventarea sau nefrecventarea unui ciclu de educație timpurie.În spiritul evitării segregării, după repartizarea absolvenților clasei a VIII-a în licee, constituirea claselor de liceu se va face prin mixarea elevilor repartizați unui liceu.
Segregarea școlară pe criteriul mediului de rezidență este descrisă ca separarea fizică a elevilor din învățământul secundar superior prin constituirea unor clase în care procentul elevilor proveniți dintr-un anumit mediu de rezidență este disproporționat în raport cu procentul elevilor care provin din același mediu de rezidență dintr-o altă clasă, de același nivel.
Prevenirea și intervenția în situațiile de segregare școlară sunt reglementate la nivel național prin existența instituțiilor și structurilor cu atribuții în domeniul prevenirii discriminării și promovării incluziunii educaționale.La nivelul unității de învățământ, dirigintele, educatorul sau învățătorul va urmări prevenirea oricărei forme de segregare în activitatea managerială cu colectivul de elevi.În acest sens:
Segregarea școlară are consecințe educaționale și sociale negative, între care se numără dificultățile în atragerea elevilor în sistemul de educație și, implicit, un grad ridicat de neșcolarizare.Aceasta poate determina incapacitatea de a menține elevii în sistemul educațional, favorizând abandonul școlar, dar și dificultăți în atragerea și menținerea profesorilor calificați în școlile respective, fapt care afectează calitatea educației.În același timp, segregarea poate conduce la dificultăți în pregătirea elevilor la standardele necesare pentru trecerea către forme superioare de școlarizare, la menținerea prejudecăților și stereotipurilor atât la nivelul populației majoritare, cât și la nivelul grupurilor vulnerabile și la formarea unor reprezentări negative privind capacitatea școlii de a genera progres social.
Responsabilizarea elevilor cu nevoi speciale în cadrul școlii și oferirea unor oportunități reale de implicare contribuie la conturarea unei imagini de sine pozitive, încurajează gândirea critică, dialogul, învățarea prin cooperare și implicarea elevilor în propria lor formare, sprijinind astfel integrarea.Incluziunea reflectă aprecierea diversității și recunoașterea diversității nevoilor elevilor. Sentimentul de incluziune socială, de implicare și de apartenență la un grup reprezintă o trebuință fundamentală a individului.Dincolo de a fi o obligație legală, aceasta este și o datorie morală și creștină, căci suntem învățați să ne iubim aproapele și să îl respectăm fără condiții, indiferent de deosebirile dintre noi.Fiecare om este complet și desăvârșit așa cum este, căci este opera divinității, iar noi, oamenii, raportat la scara existenței absolute, nu suntem decât o frunză firavă de toamnă pe aripile unui vânt cutremurător și nu avem drept de judecată asupra cuiva care nu este opera noastră, rezultatul creației sau al muncii noastre și care nici nu a ales să fie o ființă defavorizată.Ba mai mult, pătimește deja fiind defavorizat, suferă, plânge, se răzvrătește interior, astfel că o acțiune de segregare din partea societății sau, mai mult, a profesorilor care ar trebui să-i fie sprijin, alinare și iubire ar fi o cruzime de neimaginat.Educația este fundamentul unei societăți armonioase și pașnice, care se dezvoltă în spiritul iubirii, al respectului și al întrajutorării.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), septembrie 2026
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: