prof. Purza Lavinia- Carmen
C. N. ,,Teodor Neș” Salonta, Bihor
Tendința de descentralizare a învățământului aduce după sine nevoia de transformare a școlii într-o instituție deschisă schimbării, capabilă să-și asume o mai mare responsabilitate în luarea deciziilor, în creșterea calității educației în general și a proceselor de învățare în special. De asemenea, devine tot mai evidentă și nevoia de întărire a legăturii dintre școală și comunitate, prin care se urmărește, pe de o parte, transformarea școlii în resursa de dezvoltare a comunității, iar pe de altă parte, statutarea comunității ca mediu educațional, în măsură să influențeze climatul școlar. Se știe că educația, ca acțiune socială, organizată, presupune mai mulți factori: familia, școala și comunitatea. Democratizarea educației face necesară deplasarea centrului de interes de pe cunoștințe impuse pe obiective, de pe programe abstracte pe nevoile curente ale elevului, astfel încât acesta să fie centrul de interes al tuturor.
În educație, parteneriatul se prezintă ca o concretizare a acțiunii de ,,renovare” a învățământului. El apare ca o alternativă ce poate permite accelerarea schimbărilor pe tărâmul educațional în direcția unei mai profunde colaborări între factorii implicați în dirijarea dezvoltării personalității elevului. În același timp relația partenerială în educație creează premisele unui învățământ performant, perfectibil în concordanță cu dinamica societății.
Orice program educativ poate deveni eficient în măsura angajării părților componente. În acest sens vin în ajutor proiectele de parteneriat educațional care vizează întărirea relațiilor dintre părinți, elevi, dascăl și comunitate, creșterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaționali. Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relații de colaborare, clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalității elevului. Inițierea diferitelor proiecte de parteneriat educaționale sunt benefice atât pentru elevi, cât și pentru toți factorii implicați: școală, familie, comunitate. Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorința de a ajuta elevii să aibă succes la școală și mai târziu în viață.
O serie de programe au încercat să promoveze o participare mai activă a părinților la activitățile școlii și au propus diferite forme de activități de colaborare. Anumite practici au drept obiectiv ameliorarea relațiilor dintre familie și școală. În cadrul acestor programe, părinții contribuie la elaborarea și realizarea unor activități care stimulează schimbul de informații și care favorizează relațiile interpersonale armonioase.
Există, însă și programe care vizează implicarea comunității locale în dezvoltarea procesului instructiv-educativ, având ca punct de pornire informarea elevilor și părinților cu privire la resursele acesteia, la activitățile și legătura care există între comunitate și activitățile de învățare. Datorită faptului că în educație parteneriatul se prezintă ca o concretizare a acțiunii de ,,renovare” a învățământului, el apare ca o alternativă ce poate permite accelerarea schimbărilor pe tărâmul educațional în direcția unei mai profunde colaborări între factorii implicați în dirijarea dezvoltării personalității elevului. În același timp relația partenerială în educație creează premisele unui învățământ performant, perfectibil în concordanță cu dinamica societății.
Comunitatea, prin caracteristicile ei poate cataliza și susține interesele școlii. De aceea, elevii școlii au fost implicați în derularea unor proiecte educaționale care cuprind factorii ,,de putere” în relația educativă: școală- familie- comunitate. Așa, elevii învață să gândească critic, complex, își dezvoltă gândirea multicauzală, experimentează abilități de rezolvare de probleme, de empatie, de toleranță, etc. atunci când există un parteneriat între școală, familie și comunitate, cadrele didactice își însușesc căi noi și puternice de a îndrepta elevii către standardele școlare provocatoare; părinții discută regulat cu dascălul despre comportamentul copiilor, raportat la aceste standarde și despre modul în care îi pot ajuta pe aceștia acasă și la școală; elevii se străduiesc să atingă noile standarde specifice disciplinelor studiate.
Fiecare școală devine ,,o comunitate” a celor ce învață acolo, în condițiile propriului său plan de îmbunătățire continuă a predării, învățării și disciplinei. Toți elevii săi se străduiesc și fac progrese în direcția atingerii standardelor dorite, fiind ajutați de familie, cadre didactice și comunitatea locală. Școlile și comunitatea îmbunătățesc instrucția, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, implicarea părinților și a oamenilor de afaceri, astfel încât fiecare aspect al educației funcționează ca parte a unui sistem care sprijină toți elevii pentru a-și atinge obiectivele. Colaborarea dintre școală și familie într-un mediu favorizat de comunitatea locală va atinge scopul educațional propus printr-o relație de echivalență dintre școala în comunitate și comunitatea în școală. Școala reprezintă un pilon al comunității, una dintre instituțiile de bază pentru existența și dezvoltarea unei comunități. Școala creează în jurul său o nouă comunitate, care cuprinde, în primul rând, beneficiarii direcți ai acesteia: elevii, profesorii, părinții, apoi alte instituții comunitare de ordin guvernamental sau nonguvernamental, public sau privat. În ambele situații, parteneriatul este un mecanism care facilitează relaționarea dintre școală, instituțiile și membrii comunității.
Școala este o instituție publică și ocupă un loc central în comunitate. Misiunea școlii este să formeze viitorii cetățeni, în concordanță cu principiile și valorile democrației. Învățarea cetățeniei nu se poate reduce doar la orele de educație/ cultură civică, ci trebuie realizată într-o manieră integrată prin climatul socio-educativ al școlii, prin participare la activități extrașcolare, la viața comunității. Școala este un element de legătură între elev și societate, contribuind la dezvoltarea unei concepții despre lume și a unei identități civice concordante cu valorile perene ale umanității.
Școala poate deveni un mediator în cadrul comunității. În vederea stimulării participării cetățenilor la viața comunității, școala poate crea un ,,forum” în care să se discute problemele și aspectele comunității și la care să participe factorii de decizie, pe de o parte, și liderii comunității, pe de altă parte. O altă acțiune poate fi organizarea unui ,,târg de idei” al comunității, la care fiecare cetățean, de la mic la mare, să aibă posibilitatea să-și expună propriile opinii și soluții privind o anumită problemă comunitară. Există multe exemple de practici de calitate în spațiul european, unde, prin asemenea acțiuni, instituția școlii este în realitate un moderator al comunității. Parteneriatul facilitează crearea unui mediu stimulator, prin care procesul educațional se extinde și asupra comunității. Având posibilitatea de a identifica problemele comunitare, elev ii devin mult mai atenți la ceea ce se petrece în jurul lor, mult mai activi în procesul de soluționare a problemelor, mult mai responsabili în demersurile pe care le întreprind. Totodată, elevii își dezvoltă spiritul de inițiativă în raport cu comunitatea din care fac parte.
Formalizarea unui parteneriat între școală și comunitate înseamnă recunoașterea importanței implicării, asociativității, participării active și responsabile a elevilor în mediul școlii și al comunității. Prin abordarea de tip partenerial, instituția școlară poate contribui la stimularea participării active și responsabile a elevilor la viața comunității, prin intermediul asocierii și participării directe la depistarea și soluționarea problemelor comunitare. De asemenea, prin asociabilitate elevii pot învăța principiile și mecanismele organizării democratice a societăților. În acest context, este importantă reprezentarea elevilor în diferite structuri de decizie ale școlii: consiliul elevilor, consiliul de administrație, etc.
În cadrul parteneriatului dintre școală și comunitate, profesorii își extind activitatea de la cea propriu-zis didactică, la cea de moderare și de facilitare a relației cu comunitatea locală. Aceste două roluri sunt complementare și presupun adaptarea activității cadrelor didactice la specificul activităților extracurriculare orientate către comunitate. Ca facilitator, profesorul este preocupat de crearea unui mediu propice activităților elevilor, bazat pe încredere respect, solidaritate și responsabilitate. Îi încurajează pe elevi să învețe mai mult din propria activitate și să aplice cunoștințele în activități concrete. Ca moderator, profesorul orientează elevii în activități, analizează permanent dinamica grupului, fără a interveni în mod direct și vizibil. În această postură, profesorul trebuie să aibă abilitatea de a conduce grupul către obiectivul urmărit și de a facilita conștientizarea eventualelor puncte tari sau dificultăți.
În relația școală-familie-comunitate trebuie să existe relații de respect, de acceptare reciprocă, de simpatie și admirație reciprocă, nu de suspiciune, nedumerire și provocare. Relațiile dintre școală, elevi, familiile acestora și comunitate trebuie să fie bazate pe contact și colaborare, pe transmitere de informații și prezentare a unor stări de lucruri, de influențe pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective și emoționale reciproce în diferite forme de manifestare. Procesul de colaborare dintre școală, familie și comunitate asigură atingerea scopului educațional. Pornind de la necesitatea cunoașterii sociopsihopedagogică a copilului, școala impune colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale și diferențiate pe care viața de elev o prezintă, părinții pot completa, sprijini și dezvolta personalitatea copilului prin colaborare cu școala și comunitatea.
Într-o accepție generală, educația este procesul prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Parteneriatele cu diferite instituții pot contribui în mod deosebit la dezvoltarea copilului prin implicarea directă a autorităților locale, a organizațiilor nonguvernamentale, a sectorului privat, a conducătorilor religioși, culturali, ai liderilor și membrilor comunității. Având în vedere faptul că școala ocupă un rol important în comunitate, prin realizarea de parteneriate școală-comunitate se urmărește pregătirea elevilor pentru viitor, responsabilitate, seriozitate, atașament față de școală și comunitate, încredere în instituțiile comunității.
Într-o comunitate, mediul educațional nu se rezumă la mediul școlar. Elevii trebuie să identifice și celelalte instituții cu valențe educative, cu care să inițieze parteneriate. Astfel, mediul educațional comunitar are posibilitatea să se cristalizeze și să se coalizeze în procesul de educație continuă a cetățenilor.
Bibliografie:
1.ANDRIEŞ,V., CARA, A., GLOBU, N. Promovarea parteneriatelor școală - familie - comunitate în procesul educațional. Ghid methodologic, Chișinău, 2019.
2. CUZNEŢOV, L. Dimensiuni psihopedagogice şi etice ale parteneriatului educațional. Ghid metodologic, Chişinău, UPS „Ion Creangă”, 2002.
3. MARINESCU, M. Noile educaţii în societatea cunoaşterii. Editura Pro Universitara, 2023, ISBN 978-606-647-618-8.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), august 2025
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: