19 Feb
19Feb

Prof. dr. Dărău-Ştefan Alexandra
Liceul „Atanasie Marienescu” Lipova


Introducere

Predarea limbii franceze în ciclul gimnazial presupune găsirea unor strategii didactice care să îmbine rigoarea lingvistică cu dimensiunea afectivă a învățării. Într-un context educațional dominat de stimuli vizuali și auditivi, metoda cântecului se dovedește a fi una dintre cele mai eficiente și motivante instrumente pedagogice. Cântecul nu este doar un element recreativ, ci un veritabil suport didactic care facilitează achiziția lexicală, dezvoltarea competențelor fonetice și consolidarea structurilor gramaticale. Integrarea cântecului în lecțiile de limba franceză răspunde atât nevoii de diversificare metodologică, cât și principiilor pedagogiei moderne centrate pe elev.


1. Fundamentarea teoretică a metodei cântecului

Metoda cântecului se înscrie în paradigma învățării multisenzoriale și a abordării comunicative a limbilor străine. Numeroase studii în domeniul psiholingvisticii evidențiază faptul că informațiile asociate cu ritmul și melodia sunt memorate mai ușor și pe termen mai lung. Muzica activează simultan memoria auditivă, emoțională și procedurală, facilitând internalizarea structurilor lingvistice. Printre beneficiile cântecului amintim familiarizarea cu ritmul natural al limbii, dezvoltarea pronunției și a intonației, învățarea contextualizată a vocabularului, îmbunătățirea fluenței.


De asemenea, cântecul introduce elevul în universul cultural francofon, oferind acces la realități sociale, istorice și artistice. Prin intermediul versurilor, elevii pot descoperi aspecte ale vieții cotidiene din spațiul francez și francofon, pot înțelege repere geografice, obiceiuri sau valori specifice și pot analiza teme sociale actuale. De exemplu, un cântec precum « On écrit sur les murs » (Kids United) permite abordarea temei solidarității și a păcii, facilitând discuții despre drepturile copilului și despre importanța cooperării. Piesa « Aux Champs-Élysées » (Joe Dassin) oferă prilejul de a explora repere culturale și turistice ale Parisului, consolidând vocabularul legat de oraș, orientare și activități cotidiene. În cazul claselor mai mari, cântece precum « Je vole » (Louane) pot deschide conversații despre relația adolescent–familie și procesul de maturizare, stimulând exprimarea opiniilor și dezvoltarea competenței argumentative. Astfel, cântecul devine un instrument de mediere culturală, prin care limba este învățată nu doar ca sistem de reguli, ci ca expresie vie a unei comunități, a unei istorii și a unei sensibilități artistice.


2. Avantajele metodei în învățământul gimnazial

Atât elevii de gimnaziu, cât şi cei de liceu manifestă o receptivitate crescută față de muzică, aceasta reprezentând un element central în universul lor cotidian. Muzica este asociată cu emoții, apartenență la grup și exprimare personală, iar valorificarea acestei dimensiuni în cadrul orelor de limba franceză facilitează apropierea elevului de conținutul didactic. Integrarea cântecului în lecție reduce anxietatea lingvistică, întrucât atenția nu mai este focalizată exclusiv pe corectitudine, ci pe mesaj, ritm și expresivitate. Elevii capătă mai multă încredere în a rosti cuvinte noi, într-un cadru mai puțin formal și mai puțin evaluativ. Climatul pozitiv generat de activitatea muzicală favorizează implicarea tuturor, inclusiv a elevilor mai rezervați, care tind să participe mai activ atunci când pronunția este exersată colectiv, în ritm de grup.


Participarea activă – ascultare atentă, completare de versuri lacunare, identificare de expresii-cheie, interpretare individuală sau pe echipe – stimulează concentrarea și dezvoltă capacitatea de cooperare. De exemplu, activitățile de tip „karaoke pedagogic” sau competițiile de completare rapidă a versurilor consolidează vocabularul într-un mod ludic, dar riguros. Interpretarea pe grupuri favorizează solidaritatea și responsabilitatea comună, iar repetarea structurată a refrenului contribuie la fixarea formelor gramaticale fără efort conștient. Astfel, cântecul devine nu doar un instrument de destindere, ci un catalizator al motivației și al implicării cognitive active.


Dacă pronunția corectă reprezintă una dintre dificultățile majore în învățarea limbii franceze, prin repetarea versurilor și imitarea intonației artistului, elevii exersează sunetele specifice limbii franceze cum ar fi vocalele nazale ([ã], [õ], [ɛ̃], [œ̃]), realizarea corectă a legăturilor (liaison), alternanța silabelor accentuate și neaccentuate, precum și particularitățile ritmului silabic francez într-un mod natural și plăcut. Cadrul muzical reduce rigiditatea exercițiului fonetic tradițional, transformând repetarea mecanică într-o activitate dinamică și stimulativă. Refrenele repetitive facilitează fixarea structurilor sonore dificile, iar sincronizarea cu melodia îi ajută pe elevi să internalizeze fluxul natural al limbii. În plus, imitarea expresivității interpretului contribuie la dezvoltarea unei pronunții mai fluente și mai autentice, apropiate de modelul nativ, fără ca elevii să resimtă presiunea evaluării formale.


În plus, aceste structuri repetitive întâlnite în cântece, pot viza structuri lingvistice (vocabularul sentimentelor precum « l’amour », « la joie », « la bonne humeur », « le bonheur », vocabular valorificabil prin intermediul piesei « Je veux » - Zaz) sau conţinuturi gramaticale (cum ar fi regulile lui Si conditionnel exploatabile prin intermediul mai multor piese muzicale franceze: « Si » - Zaz, « Si j'étais président » - Gérard Lenorman sau « Et si tu n'existais pas » - Joe Dassin ). Cântecul are nu doar capacitatea de a înlesni memorarea elementelor de vocabular ci şi de a transformă învăţarea regulilor gramaticale dintr-un proces abstract într-o experiență lingvistică vie și funcțională.


Pe de altă parte, cântecul este purtător de identitate culturală, reflectând mentalități, valori, repere istorice și sensibilități artistice specifice spațiului francofon. Versurile transmit atât informație lingvistică, cât și o anumită viziune asupra lumii. Analiza temelor abordate permite elevilor să înțeleagă contexte sociale și culturale diferite de propria lor experiență. De asemenea, identificarea referințelor culturale facilitează familiarizarea cu realități concrete din Franța sau din alte spații francofone. Astfel, cântecul devine un instrument de educație interculturală, contribuind la formarea unei atitudini deschise și tolerante față de diversitate și la dezvoltarea competenței de a comunica eficient într-un cadru multicultural.


3. Exemple de aplicare practică

Activitatea desfăşurată la clasa a V-a a cu ocazia Zilei Internaționale a Profesorului de Limba Franceză a inclus interpretarea unor cântece specifice nivelului debutant, precum « Ah, les crocodiles » și « Alouette, gentille alouette ». Din perspectivă didactică, exploatarea acestor cântece a urmărit atingerea unor obiective operaționale precise, corelate cu competențele specifice prevăzute în programa de gimnaziu: identificarea și utilizarea vocabularului referitor la părțile corpului, formularea enunțurilor simple la prezent și exprimarea unor stări fizice. În cazul cântecului « Alouette », enumerarea progresivă a elementelor corpului a permis aplicarea tehnicii repetiției cumulative, favorizând fixarea lexicală și dezvoltarea competenței fonetice. Asocierea fiecărui termen cu gesturi demonstrative a activat memoria kinestezică, facilitând transferul în contexte de comunicare orală. « Ah, les crocodiles », ales pentru ritmul său antrenant, a fost utilizat pentru activități de dramatizare, stimulând competența de interacțiune și expresivitatea nonverbală. Elevii au repetat versurile, au acompaniat melodia prin gesturi și mișcare, iar atmosfera din clasă a fost una de bucurie și implicare autentică.


Entuziasmul manifestat a depășit cadrul strict didactic: copiii au solicitat reluarea activității și au demonstrat o pronunție îmbunătățită, o memorare rapidă a structurilor și, mai ales, o atitudine pozitivă față de limba franceză. Experiența a confirmat faptul că învățarea prin muzică stimulează motivația intrinsecă și consolidează atașamentul afectiv față de disciplina studiată.


Concluzii

Metoda cântecului e reprezintă o strategie didactică valoroasă, capabilă să îmbine eficiența lingvistică cu dimensiunea afectivă și culturală a educației. Prin integrarea echilibrată a muzicii în demersul pedagogic, profesorul transformă lecția într-un spațiu de explorare, expresie și descoperire. În contextul educațional actual, marcat de nevoia de inovare și motivare, cântecul rămâne un mijloc autentic de apropiere a elevului de limba și cultura franceză. Educația prin muzică nu înseamnă simplificare, ci rafinare a procesului de învățare, o armonie între ritm, sens și comunicare.


Bibliografie

  1. Boiron, Michel, Approches pédagogiques de la chanson, Vichy, Cavilam, 2005.
  2. Cuq, Jean-Pierre (coord.), Dictionnaire de didactique du français langue étrangère et seconde, Clé International, Paris, 2003.
  3. Cuq, Jean Pierre, Gruca, Isabelle, Cours de didactique du français langue étrangère et seconde, Grenoble, Presses universitaires de Grenoble, 2005.
  4. Dragomir, Mariana. Puncte de vedere privind predarea – învăţarea limbii franceze ca limbă străină, Cluj-Napoca, Dacia, 2001.
  5. Robert, Jean-Pierre, Dictionnaire pratique de didactique du FLE, Éditions Ophrys, Paris, 2008.
  6. Ruiz Felix, Elena, La chanson en classe de FLE - Techniques et pratiques de classe, Paris, Clé International, 2025.

© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), februarie 2026

Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: revistaeducatiaazi@yahoo.com
Comentarii
* E-mailul nu va fi publicat pe site.