Prof. ing.Vaida Mihaela
Colegiul Energetic, Râmnicu Vâlcea
Motto: ,, Dacă un copil nu poate învăţa în modul în care îi predăm, trebuie să îi predăm în modul în care el poate învăţa...” [ Ignacio Estrada ]
Conceptul incluziunii își are originile în Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948), care recunoaște că toate ființele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Această declarație induce ideea că incluziunea este acceptarea tuturor oamenilor, independent de diferențele dintre ei.
Notiunea de C.E.S reprezintă astfel "necesitățile educaționale complementare obiectivelor generale ale educației școlare, necesități care solicită o școlarizare adaptată particularităților individuale și/ sau caracteristice unei deficiențe (ori tulburări de învățare), precum și o intervenție specifică, prin reabilitare/ recuperare corespunzătoare." (Traian Vrasmas, 2001)
Proiectarea integrării și incluziunii școlare
La nivel managerial este necesară includerea în planul de acțiune a unor obiective strategice care se vor referi la crearea, dezvoltarea, asigurarea sustenabilității sistemelor/instituțiilor/proceselor.
Există anumite precondiții pentru ca procesul de planificare să fie unul eficient și orientat spre rezultat: • Să fie organizat;
• Obiectivele, premisele, strategiile, acțiunile să fie formulate clar, fără ambiguităţi;
• Managerii să participe la acţiunile de planificare;
• Planificarea presupune conștientizarea și acceptarea riscurilor.
Exemple de obiective strategice:
• Asigurarea dreptului la educație pentru toți copiii.
• Asigurarea educației de calitate pentru copiii cu CES.
• Crearea sistemului de structuri și servicii de educație incluzivă.
• Dezvoltarea parteneriatelor socio-educaționale în procesul incluziunii copiilor cu CES.
• Sensibilizarea și mobilizarea comunitară în promovarea educației incluzive.
Exemple de activități care conduc la atingerea obiectivelor strategice:
-seminarii de intruire și formare continua a cadrelor didactice în abordarea strategiilor didactice
-elaborarea curriculumului adaptat
-elaborarea testărilor și fișelor de lucru individualizate
-proiectarea și organizarea procesului educațional din perspectivă incluzivă, centrat pe copil, cu accent pe diferențiere și individualizare;
-ateliere de lucru care vizează cunoașterea reciprocă, comunicarea și colaborarea între elevi
-responsabilizarea părinților pentru școlarizarea copiilor și asigurarea educației/ dezvoltării lor;
-diseminarea și promovarea bunelor practici, a experiențelor positive
2. Strategii moderne pentru recuperarea și integrarea elevului cu CES
Educația inclusivă este oportunitatea de a oferi tuturor copiilor șansa echitabilă de a învăța, de a se dezvolta, de a-și atinge potențialul. Școala prin metode specifice de abordare a învățării încearcă să le ofere un mediu prietenos, unde trebuie să se simtă apreciați și sprijiniți. Strategiile didactice variate au la bază colaborarea și comunicarea care conduc la consolidarea relațiilor colegiale. Elevii au nevoie, de asemenea, de timp pentru a se cunoaște și a stabili conexiuni cu colegii lor.
Se va urmări consolidarea abilităților socio-emoționale, precum empatia, recunoștința și compasiunea, care vor încuraja interacțiunile pozitive între elevi. De asemenea, trebuie respectate programele de sprijin și remediere școlară, utilizarea posibilităților oferite de curriculum-ul la decizia școlii si implicarea părinților în diverse activităti extracurriculare. Metode didactice de ȋnvăţare prin cooperare eficiente și ȋn cazul copiilor cu cerinţe educative speciale:
Jocul didactic este o metodă care constă în plasarea elevilor într-o activitate ludică cu caracter de instruire. Învăţarea care implică jocul devine plăcută şi atrăgătoare, se face într-o atmosferă de bună dispoziţie şi destindere.
Metoda KWL – Know, Want to Know, Learn/ Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat – este metodă ce activează elevii şi îi face conştienţi de procesul învăţării şi oferă elevilor posibilitatea de a-şi verifica nivelul cunoştinţelor. Prin acest exerciţiu se încurajează participarea fiecărui elev, prin conştientizarea eventualelor lacune şi prin motivarea acoperirii acestora, se stimulează atenţia şi gândirea.
Instruirea programată se realizează cu ajutorul calculatorului, prin lecţii, teste interactive şi softuri educaţionale. Softurile educaţionale trebuie să fie compatibile cu nevoile şi preferinţele ludice ale copiilor cu C.E.S. şi să fie centrate pe elev.
Metoda Starbursting ( engl. „star” = stea; engl. „ burst” = a exploda), este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii. Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup.
Lucrul pe grupe este un mod de a desfăşura aceeaşi lecţie, la nivele diferite, în funcţie de abilităţile copilului. În cazul elevilor cu cerinţe speciale sarcina de lucru pentru aceştia trebuie adaptată şi adecvată la cerinţele pe care le au şi ei trebuie lăsaţi să o rezolve în ritmul lor, în timp ce activitatea poate continua cu restul clasei. Spre exemplu, dacă există copii care au tendinţa de a se mişca prin clasă, acestora le putem da sarcini specifice precum: să împartă fișele de lucru, să aducă în fața clasei posterele lucrate, să strângă materialele didactice etc.
Lista metodelor și tehnicilor este foarte vastă și poate fi folosită și îmbogățită în funcție de imaginația și creativitatea dascălului și în funcție de nivelul clasei la care predă. Pentru ca strategiile didactice tradiționale să devină interactive, urmează a fi respectate anumite cerințe în procesul de concepere și aplicare a acestora:
1. Cunoașterea iniţială a colectivului clasei și a fiecărui elev în parte.
2. Oferirea informațiilor noi pe baza cunoștinţelor anterioare ale elevilor.
3. Folosirea situaţiilor de joc în învăţare (jocurile de rol și dramatizarea
4. Rezolvarea creativă a confl ictelor din clasă (confl icte de valori, de resurse și de interese).
5. Colaborarea cu familia și comunitatea ca tehnici de sprijinire a învăţării, predării și evaluării.
3. Asistența educațională și intervențiile terapeutice
Pînă nu demult, În procesul organizării/realizării intervențiilor terapeutice există o interdependență considerabilă între cadre didactice, terapeuți și părinți. Rolul psihologului este unul foarte important deoarece acesta oferă asistență permanentă, intervine doar daca este cazul (dacă copilul nu se descurcă la lecții, nu întelege sarcinile respective, devine agresiv față de grup sau față de profesor, sau orice fel de comportament neadecvat). Cadrul didactic trebuie să observe și să noteze orice progres sau regres, orice modificare care apare atât pe partea cognitivă cât și pe cea emoțională. Terapia individuală trebuie să meargă în paralel cu sistemul educațional pentru a se menține sau îmbunătăți evoluția copilului.
Bibliografie
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), iulie 2025
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: