Pelin Larisa
Profesor itinerant și de sprijin în cadrul CJRAE Suceava
Dislexia este o tulburare specifică de învățare care poate influența semnificativ accesul elevului la sarcinile școlare bazate pe citire, fără a reprezenta un indicator al nivelului general de inteligență sau al potențialului de învățare. În școala incluzivă, sprijinul eficient presupune trecerea de la constatarea dificultății la organizarea unor măsuri educaționale concrete.Planul Educațional Personalizat (PEP) oferă cadrul în care pot fi reunite recomandările de intervenție, instrumentele compensatorii, măsurile de dispensare și formele de evaluare adaptată. Articolul prezintă, într-o perspectivă practică, modul în care aceste componente pot fi transpuse în activitatea profesorului de la clasă și a profesorului itinerant și de sprijin, prin exemple de adaptare a sarcinilor, a materialelor și a evaluării.
Cuvinte-cheie: dislexie, TSI, PEP, compensare, dispensare, evaluare adaptată, incluziune, intervenție educațională.
Dislexia se manifestă în principal prin dificultăți persistente legate de achiziția și utilizarea citirii. În mediul școlar, acestea pot apărea sub forma unei citiri lente sau ezitante, a erorilor de decodare, a dificultăților de menținere a rândului, de înțelegere a textului citit sau de reținere a informației prezentate exclusiv în formă scrisă.
Un aspect esențial pentru cadrul didactic este diferențierea dintre dificultatea de acces la text și competența cognitivă a elevului. Un elev poate explica oral o noțiune și poate formula răspunsuri pertinente, dar poate întâmpina dificultăți atunci când trebuie să citească rapid un enunț și să redacteze imediat răspunsul. Intervenția educațională nu urmărește simplificarea învățării, ci eliminarea barierei produse de tulburarea specifică.
O recomandare precum „elevul are nevoie de sprijin la citire” este prea generală pentru a ghida activitatea zilnică. Pentru a fi funcțional, sprijinul trebuie tradus în acțiuni observabile: modul de prezentare a informației, lungimea textului, suportul oferit elevului și modalitatea de verificare a înțelegerii.
Aceste strategii permit elevului să își concentreze resursele asupra înțelegerii conținutului.
Măsurile compensatorii nu fac sarcina mai ușoară din punct de vedere cognitiv, ci oferă o altă cale de acces la aceeași informație sau activitate.
Adaptarea suportului tipărit – font lizibil, spațiere generoasă și organizare vizuală clară – reduce efortul de decodare și facilitează accesul la conținut.
Dispensarea presupune eliminarea sau reducerea unor solicitări care produc o suprasolicitare disproporționată și nu servesc obiectivului educațional.
Dispensarea nu înseamnă renunțarea la învățare, ci adaptarea cerințelor pentru ca elevul să poată demonstra competența vizată.
Evaluarea adaptată are ca principiu fundamental separarea dificultății specifice de competența care trebuie măsurată.
Scopul nu este favorizarea elevului, ci oferirea unor condiții echitabile pentru demonstrarea cunoștințelor.
Aplicarea eficientă a PEP-ului presupune colaborare permanentă între cadrele didactice. Profesorul de la clasă adaptează materialele, organizează sarcinile și respectă măsurile stabilite, iar profesorul itinerant personalizează intervenția, monitorizează progresul și sprijină transferul strategiilor în activitatea școlară. PEP-ul devine astfel un instrument de lucru dinamic, nu doar un document administrativ.
La o lecție de istorie, obiectivul este identificarea cauzelor și consecințelor unui eveniment. În loc ca elevul să citească autonom două pagini și să redacteze un răspuns amplu, textul poate fi fragmentat, însoțit de titluri și cuvinte-cheie, iar informația poate fi ascultată și organizată într-o schemă cauză–eveniment–consecință. În această situație, conținutul rămâne neschimbat, însă accesul la informație și modalitatea de răspuns sunt adaptate nevoilor elevului.
Sprijinirea elevului cu dislexie presupune transformarea recomandărilor generale în măsuri educaționale concrete. PEP-ul oferă un cadru coerent pentru integrarea compensării, dispensării și evaluării adaptate într-un demers centrat pe nevoile reale ale elevului.Scopul final nu este reducerea exigențelor, ci asigurarea accesului echitabil la învățare și oferirea posibilității ca fiecare elev să își demonstreze competențele fără ca dificultatea de citire să devină criteriul principal de evaluare.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), august 2026
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: