prof. Nicoleta Alexandra Ungureanu
Liceul Tehnologic Pătârlagele
Proiectele extrașcolare desfășurate la nivel preșcolar reprezintă instrumente educaționale valoroase care completează activitățile curriculare, contribuind semnificativ la dezvoltarea globală a copilului. Literatura de specialitate evidențiază faptul că implicarea copiilor în activități extracurriculare favorizează dezvoltarea socio-emoțională, cognitivă și motrică, consolidând totodată autonomia și capacitatea de cooperare (Epstein, 2014).
Astfel de proiecte pot include vizite la muzee, ateliere de artă, activități ecologice, parteneriate cu comunitatea locală sau programe intergeneraționale. Prin participarea la acest tip de activități, preșcolarii dobândesc competențe sociale prin interacțiunea cu persoane diverse, își dezvoltă gândirea critică și creativitatea, iar contactul cu medii non-formale de învățare stimulează curiozitatea și explorarea (Bronfenbrenner, 2005).
Din perspectivă psihopedagogică, proiectele extrașcolare contribuie la extinderea contextelor de învățare, depășind limitele grădiniței și creând situații autentice de formare. Ele valorifică în mod optim principiul învățării experiențiale, conform căruia copiii învață cel mai eficient prin contact direct cu realitatea și prin implicare activă (Kolb, 2015). De asemenea, aceste proiecte răspund nevoii de personalizare a educației, oferind oportunități adaptate diverselor stiluri de învățare și niveluri de dezvoltare.
Pentru a valorifica la maximum potențialul acestui tip de activități, este necesară o planificare atentă, care să includă obiective clare, resurse adecvate și implicarea activă a părinților și comunității. Evaluarea proiectelor trebuie să vizeze nu doar rezultatele imediate, ci și impactul pe termen lung asupra motivației, stimei de sine și comportamentului social al copiilor. Integrarea ulterioară a experiențelor acumulate în activitățile curriculare poate multiplica beneficiile, facilitând o dezvoltare holistică.
Proiectele extrașcolare în educația preșcolară nu reprezintă simple activități complementare, ci adevărate contexte formative care stimulează dezvoltarea integrală a copilului. Prin caracterul lor interdisciplinar și prin deschiderea către experiențe reale, aceste inițiative favorizează îmbinarea armonioasă dintre cunoștințele dobândite în cadrul grădiniței și realitatea cotidiană. Copiii învață astfel să transfere informația dintr-un cadru formal într-unul practic, ceea ce le consolidează capacitatea de adaptare și flexibilitatea cognitivă.
De asemenea, proiectele extrașcolare constituie un spațiu privilegiat pentru consolidarea relațiilor dintre educatori, părinți și comunitate. Implicarea familiei nu doar sprijină progresul copilului, ci generează și un climat de continuitate educațională. În cadrul acestui climat, valorile promovate în grădiniță sunt preluate și sunt apoi reflectate și acasă. În acest sens, proiectele devin un catalizator pentru parteneriate educaționale durabile.
Pentru a maximiza impactul acestor activități, este necesară o abordare strategică: definirea unor obiective formative clare, integrarea experiențelor dobândite în curriculumul formal și evaluarea longitudinală a efectelor asupra dezvoltării copilului. Mai mult, adaptarea proiectelor la diversitatea culturală și individuală a copiilor asigură caracterul lor incluziv și eficiența acestora pe termen lung.
În concluzie, proiectele extrașcolare în educația preșcolară nu ar trebui percepute ca simple completări, ci ca veritabile instrumente de inovație pedagogică. Ele contribuie la formarea unor copii curioși, autonomi, creativi și pregătiți să răspundă provocărilor viitoare. Valorificate corespunzător, tipul acesta de activități pot transforma educația timpurie într-un proces holistic și profund semnificativ.
Bibliografie
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), august 2025
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: