Despre familie și școală din perspectiva educaţiei sociale (Autor: Dragoş Huţuleac)

Dragoş Huţuleac 

Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava 

Şcoala Gimnazială Vereşti

Am scris acest articol pornind de la textul dlui Andrei Marga cu titlul „Revenirea educației în familie și școală", unde se subliniază importanța crucială a familiei și a școlii în procesul educațional, mai ales în contextul provocărilor aduse de modernitate. Considerăm acest demers important deoarece, în ultimii ani, s-au conturat tendințe care amenință să îndepărteze educația de valorile fundamentale ale comunității și familiei, mutând centrul de greutate spre tehnologie și influențe externe. Din perspectiva pedagogică, reîntoarcerea la o educație solidă, centrată pe familie și școală, este esențială pentru dezvoltarea echilibrată a copiilor și pentru menținerea sănătății emoționale a acestora. Din acest punct de vedere, educația este un proces complex și dinamic, care necesită colaborarea strânsă între școală și familie. Într-o lume în schimbare rapidă, unde tehnologia și influențele externe amenință rolurile tradiționale ale acestor instituții, este esențial să revenim la fundamentul educației: crearea unor indivizi echilibrați, capabili să gândească critic, să simtă empatie și să fie responsabili în societate. Aceasta nu se poate realiza decât prin implicarea activă a părinților și printr-o școală care să își regăsească locul ca centru educațional autentic. 

Rezumatul ideilor principale ale textului lui Andrei Marga 

1. Educația tradițională și evoluția sa: Educația a început ca un proces paideic, în care rolul central era jucat de maestru, care forma discipolii prin dialog și exemplu personal. Această formă s-a păstrat în diferite moduri, chiar și în contextul educației instituționale moderne.
2. Rolul esențial al școlii și familiei: Chiar dacă educația s-a diversificat, școala rămâne un element central, iar rolul familiei în educație este de neînlocuit. Separarea educației de familie și școală aduce pierderi semnificative.
3. Concurența educațională: Școala se confruntă cu numeroși competitori, cum ar fi media, tehnologia, telefoanele mobile, comercianții și chiar realitățile economice care influențează orientarea tinerilor. Aceste influențe complică rolul educațional tradițional al școlii.
4. Influența inteligenței artificiale și tehnologiei: Inteligența artificială introduce o nouă etapă în educație, în care individualizarea este promovată prin tehnologie, dar există riscul de a reduce educația la un simplu proces de informare, pierzând dimensiunea formativă.
5. Probleme contemporane ale educației: Educația este afectată de lipsa competenței decidenților, de influențele comerciale și media, precum și de tendința modernă de a minimiza importanța performanței academice în cariera publică.
6. Propuneri pentru revigorarea educației:
   • Rolul familiei: Consolidarea familiei ca principal actor în educație, chiar și în contextul modernității care o subminează.
   • Rolul școlii: Reconsolidarea școlii în rolul ei tradițional, cu focus pe dezvoltarea abilităților de învățare, formarea caracterului și responsabilității sociale.

 Importanța familiei în educație și rolul părinților Din perspectivă psiho-pedagogică, familia reprezintă prima și cea mai influentă instituție de educație a unui copil. Învățarea începe în mediul familial, unde copiii învață nu doar abilități cognitive, dar mai ales valori, norme și modele de comportament. Studiile demonstrează că implicarea părinților în educația copiilor este un predictor important al succesului școlar și al adaptării sociale a acestora (Epstein, 2001). 

Implicarea familiei în educație nu înseamnă doar a asigura resursele necesare sau a monitoriza temele, ci include și crearea unui mediu afectiv stabil, unde copilul simte suport emoțional și încurajare. Educația emoțională începe acasă, iar copiii își dezvoltă inteligența emoțională prin interacțiuni constante cu membrii familiei (Goleman, 1995). O familie funcțională este mediul în care se cultivă empatia, respectul, responsabilitatea și dorința de învățare continuă. 

Parentingul modern și greșelile frecvente Parentingul modern se confruntă cu o serie de provocări și capcane, mai ales în contextul influențelor mediatice și tehnologice. Iată câteva dintre greșelile frecvente: 

1. Supraprotejarea: Mulți părinți încearcă să-și protejeze excesiv copiii de dificultăți sau eșecuri. Aceasta duce la o lipsă de reziliență și autonomie la copii, care devin dependenți de aprobarea și suportul continuu al părinților. Studii arată că expunerea controlată la eșecuri și la rezolvarea problemelor este esențială pentru dezvoltarea abilităților de adaptare și a stimei de sine (Seligman, 2002).
2. Concentrarea exclusivă pe performanță academică: Un accent exagerat pe rezultate școlare poate crea o presiune excesivă, care afectează sănătatea mintală a copiilor. Este important să ne concentrăm nu doar pe notele obținute, ci și pe dezvoltarea abilităților sociale, a pasiunilor și a intereselor personale ale copilului (Deci & Ryan, 2000).
3. Neglijarea educației pentru valori: Într-o lume orientată din ce în ce mai mult spre competențe tehnice și performanță, educația pentru valori (empatie, responsabilitate socială, onestitate) este deseori neglijată. Fără aceste valori, copiii pot avea succes profesional, dar se vor confrunta cu dificultăți în relațiile sociale și în găsirea unui sens în viață (Marga, 2019).
4. Utilizarea excesivă a tehnologiei: Tehnologia modernă, de la tablete la inteligența artificială, poate fi un instrument educațional valoros, dar și o sursă de distragere și izolare socială. Părinții trebuie să stabilească limite clare și să promoveze un echilibru sănătos între utilizarea tehnologiei și activitățile educative sau recreative în aer liber.

 Rolul școlii și al familiei: o colaborare necesară 

Marga subliniază importanța familiei și școlii ca piloni centrali ai educației. Din perspectivă psihologică, școala nu poate funcționa eficient fără susținerea și implicarea activă a familiei. Un copil care se simte susținut și valorizat acasă va avea mai multă încredere în sine și va fi mai motivat să învețe. Studiile arată că parteneriatul între școală și familie este crucial pentru succesul școlar. Comunicarea frecventă dintre profesori și părinți, participarea la întâlniri și evenimente școlare și implicarea activă în viața școlii sunt elemente care contribuie la creșterea performanței academice și a bunăstării emoționale a copiilor (Henderson & Mapp, 2002). 

Concluzie Educația este un proces complex și dinamic, care necesită colaborarea strânsă între școală și familie. Într-o lume în schimbare rapidă, unde tehnologia și influențele externe amenință rolurile tradiționale ale acestor instituții, este esențial să revenim la fundamentul educației: crearea unor indivizi echilibrați, capabili să gândească critic, să simtă empatie și să fie responsabili în societate. Aceasta nu se poate realiza decât prin implicarea activă a părinților și printr-o școală care să își regăsească locul ca centru educațional autentic. Să nu uităm că, așa cum subliniază și Andrei Marga, fără familie și școală, educația riscă să își piardă esența. 

Bibliografie: ·  

Epstein, Joyce L., School, Family, and Community Partnerships: Preparing Educators and Improving Schools, Westview Press, Boulder, 2001. 

·  Goleman, Daniel, Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ, Bantam Books, New York, 1995.

 ·  Seligman, Martin E.P., Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment, Free Press, New York, 2002. 

·  Deci, Edward L. & Ryan, Richard M., Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior, Plenum Press, New York, 2000. 

·  Henderson, Anne T. & Mapp, Karen L., A New Wave of Evidence: The Impact of School, Family, and Community Connections on Student Achievement, National Center for Family & Community Connections with Schools, Austin, 2002. 

·  Marga, Andrei, Educația responsabilă, Editura Niculescu, București, 2019.