Pelin Larisa
Profesor itinerant și de sprijin în cadrul CJRAE Suceava
Învățarea scrisului reprezintă un proces complex și progresiv, construit pe baza unor achiziții care se formează înaintea scrierii propriu-zise. Pentru a putea reproduce litere, silabe și cuvinte, elevul are nevoie de un anumit nivel de dezvoltare a motricității fine, de coordonare între percepția vizuală și mișcarea mâinii, precum și de capacitatea de a utiliza organizat spațiul grafic.Pregrafia reprezintă etapa de pregătire pentru actul scrierii și presupune formarea și exersarea unor conduite grafice necesare ulterior scrisului. Activitățile pregrafice contribuie la dezvoltarea controlului mișcării, a preciziei gestului grafic și a capacității de reproducere a unor forme și trasee.În cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES), achiziționarea acestor deprinderi poate necesita un ritm individualizat, exercițiu repetat și adaptarea cerințelor. Dificultățile de motricitate fină, de coordonare sau de orientare în spațiul grafic pot influența modul în care elevul participă la activitățile de scriere.Din acest motiv, demersul educațional trebuie să pornească de la nivelul actual al achizițiilor și să urmărească progresul individual al elevului.
Formarea deprinderilor grafice este susținută de mai multe achiziții perceptiv-motrice. Motricitatea fină permite efectuarea unor mișcări precise ale mâinii și degetelor, în timp ce coordonarea oculo-manuală presupune sincronizarea informației vizuale cu acțiunea motorie.Activitățile de modelaj, decupare, rupere și lipire, înșirare, manipulare a unor obiecte de dimensiuni diferite, colorare și desen pot contribui la dezvoltarea controlului manual. Prin astfel de experiențe, elevul își exersează treptat capacitatea de a realiza mișcări controlate și orientate către un scop.Orientarea în spațiul grafic constituie o altă achiziție importantă. Utilizarea reperelor spațiale precum sus–jos, stânga–dreapta, interior–exterior sau apropiat–depărtat poate fi exersată prin activități ludice și grafice. Aceste experiențe facilitează ulterior organizarea scrisului pe suportul de lucru.De asemenea, perceperea și reproducerea formelor reprezintă achiziții relevante pentru formarea conduitei grafice. Capacitatea de a observa diferențe de formă, dimensiune și poziție și de a reproduce un model contribuie la dezvoltarea controlului necesar pentru realizarea elementelor grafice și, ulterior, a literelor.Pentru elevii cu CES, aceste achiziții pot fi dezvoltate gradual, prin sarcini accesibile și prin creșterea progresivă a nivelului de dificultate. Accentul trebuie pus pe progresul individual, nu pe compararea permanentă cu ritmul celorlalți elevi.
Activitățile pregrafice pot fi organizate de la sarcini simple, care presupun mișcări ample, către exerciții care necesită un control grafic mai precis.
O activitate accesibilă este urmărirea unor trasee grafice formate din linii verticale, orizontale, oblice, curbe sau circulare. Traseele pot fi realizate inițial pe suprafețe mari, urmând ca spațiul de lucru să fie redus treptat. În acest mod, elevul este sprijinit să treacă de la mișcarea amplă la gestul grafic controlat.
Unirea unor puncte poate fi utilizată pentru exersarea continuității mișcării și a respectării unei direcții. Activitatea poate porni de la modele simple, cu puține puncte, și poate evolua către trasee mai complexe.
Labirinturile grafice reprezintă o modalitate atractivă de exersare a controlului mișcării și a orientării în spațiu. Pentru elevii care întâmpină dificultăți, traseul poate fi mai larg și mai bine delimitat, iar complexitatea poate fi crescută ulterior.
Reproducerea unor modele grafice permite exersarea observării și redării unor forme. Cadrul didactic poate prezenta un model simplu alcătuit din linii, puncte sau forme geometrice, pe care elevul îl reproduce. Sprijinul poate fi redus treptat, pe măsură ce elevul dobândește siguranță în realizarea sarcinii.
O altă posibilitate este integrarea activităților grafice în contexte ludice și semnificative. De exemplu, elevul poate realiza traseul unei mașini către destinație, poate conduce un personaj printr-un labirint sau poate completa un desen utilizând anumite elemente grafice.Astfel, exersarea nu apare ca o activitate mecanică, ci ca parte a unei situații cu finalitate concretă.
Scopul activităților pregrafice este pregătirea elevului pentru utilizarea scrisului, nu realizarea unui număr cât mai mare de exerciții. De aceea, trecerea către scrierea propriu-zisă trebuie realizată progresiv, în funcție de achizițiile dobândite.Un posibil parcurs educațional poate fi reprezentat astfel:mișcare → traseu → formă grafică → element de literă → literă → silabă → cuvânt → mesaj scurtPe măsură ce controlul grafic se dezvoltă, sarcinile pot dobândi o finalitate funcțională. Elevul poate fi încurajat:
Aceste situații sunt importante deoarece îl ajută pe elev să înțeleagă faptul că scrisul are o funcție concretă. El nu mai reprezintă doar o succesiune de semne realizate pe o fișă, ci devine un mijloc prin care elevul poate transmite informații, poate face alegeri și poate participa la activitățile școlare.Pentru elevii cu CES, scrierea funcțională poate fi introdusă chiar și atunci când achizițiile grafice sunt încă în formare. Cerința poate fi simplificată, iar răspunsul poate fi redus la un cuvânt, o literă, un nume sau o completare scurtă. Important este ca elevul să experimenteze utilizarea scrisului într-un context cu sens.
Individualizarea presupune adaptarea sarcinii la nivelul actual de dezvoltare al elevului, fără pierderea finalității educaționale. În practică, aceeași activitate poate fi propusă întregii clase, dar cu grade diferite de dificultate și cu forme diferite de sprijin.Pentru un elev care întâmpină dificultăți de control al mișcării poate fi utilizat un spațiu grafic mai mare, un instrument de scris mai ușor de manevrat sau un traseu bine delimitat. Pentru un elev care obosește rapid, sarcina poate fi împărțită în secvențe scurte, alternate cu activități de manipulare sau mișcare.În cazul dificultăților de orientare spațială, pot fi utilizate repere vizuale clare, marcarea punctului de pornire și a celui de final sau utilizarea unor indicații simple privind direcția de lucru. Pentru elevii care întâmpină dificultăți în reproducerea modelelor, acestea pot fi simplificate și prezentate etapizat.Un principiu important este fragmentarea sarcinii în pași mici. Cadrul didactic poate demonstra acțiunea, poate verbaliza succesiunea etapelor și poate oferi sprijin în realizarea primelor încercări. Ulterior, sprijinul trebuie diminuat treptat, pentru a favoriza independența elevului.În acest context, greșeala nu trebuie privită exclusiv ca eșec, ci și ca informație privind nivelul la care se află elevul. Modul în care acesta ține instrumentul, începe traseul, respectă limitele spațiului sau reproduce un model poate oferi indicii utile pentru ajustarea următoarei sarcini.O intervenție educațională eficientă presupune tocmai această adaptare continuă la răspunsul și progresul elevului.
Pregrafia constituie o etapă importantă în formarea scrisului, oferind elevului experiențele necesare pentru dezvoltarea treptată a controlului grafic. Activitățile trebuie organizate progresiv și adaptate nivelului de achiziție, astfel încât elevul să poată trece de la exercițiul grafic la utilizarea scrisului în situații reale.În cazul elevilor cu CES, succesul acestui demers depinde în mare măsură de adecvarea sarcinilor, de ritmul de lucru și de sprijinul acordat. O abordare flexibilă permite valorificarea resurselor fiecărui elev și transformarea activităților grafice într-un parcurs către autonomie și participare școlară.De la pregrafie la scriere funcțională înseamnă, astfel, trecerea de la simpla realizare a unui gest grafic la dobândirea unui instrument prin care elevul poate comunica, se poate exprima și poate participa activ la viața școlară.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), august 2026
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: