Prof. Consilier școlar Buga Florin Iustin
Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Iași
Un consilier școlar, ca și profesionist, posedă un set de valori fundamentale ale eticii care ar putea să se reflecte în următoarele aspecte fundamentale ale eticii în consiliere: consilierul trebuie să dețină cunoștințe, abilități și judecată adecvată; să respecte demnitatea și libertatea clientului; să utilizeze responsabil puterea profesională; să acționeze într-un mod care consolidează încrederea publicului în profesie; să acorde prioritate interesului clientului (Fumin, 2024). Aceste valori joacă un rol imperativ în buna desfășurare a activității de consiliere care uneori poate fi supusă unor provocări complexe ce pot veni fie chiar de la consilier, client sau de la ceialalți membri sau participanți la actul educațional din cadrul școlii.
Studii din literatura de specialitate arată că cele mai frecvente dileme etice pe care le întâmpină consilierii școlari sunt legate de limitele confidențialității, confuzia legată de rolurile profesionale ale acestora, comportamentele necooperante ale factorilor implicați și suspiciunile de abuz sexual asupra copiilor (Şensoy & İkiz, 2023). Alt studiu realizat pe consilieri școlari din Turcia a arătat că 76% dintre dilemele întâmpinate de aceștia au fost legate de confidențialitate (Çetinkaya, 2019). De asemenea, și Ion Al. Dumitru (2008) printre aspectele de etică pe care le enumeră (”1. Obținerea consmițământului clinetului înainte de începerea programului de consiliere psihopedagogică; 2. Asigurarea confidențialității celor discutate cu clientul; 3. Aria și domeniul de competență a consilierului; 4. Conflictul de interese”) ca fiind importante pentru desfășurarea activității de consiliere pune un accent mare pe asigurarea confidențialității.
Blocher (2000) identifică așa zise nivele ale confidențialității, care sunt structurate în funcție de tipul de informații / probleme pe care consilierul le identifică. Astfel nivelul I se referă la date și informații generale despre client; nivelul II este acela care face referire la asigurarea confidențialității unor informații speciale despre client pe care consilierul le obține în timpul procesului de consiliere; nivelul III, sunt datele și informațiile strict personale despre client. Toate aceste nivele cresc în importanță pe măsură ce scad în nivel. Cu informațiile de la nivelul I consilierul își poate justifica activitatea și le poate folosi pentru studii și diferite articole, asigurând bineînțeles confidențialitatea clientului, folosind doar inițialele, schimbând numele, etc. Desigur, atunci când informațiile sunt folosite pentru studii sau diferite tipuri de articole e imperativ ca profesorul consilier să aibă acordul clientului și a instituției pentru care activează. La cel de-al doilea nivel plaja de folosire a informațiilor devine mai restrictivă, aici consilierul poate utiliza aceste informații în discuțiile sale cu alți specialiști căutând soluții la problema clientului. De cele mai multe ori este bine ca cel care se află în proces de consiliere să fie informat că se vor căuta soluții la alți specialiști. Ultimul nivel este cel mai restrictiv, aici informațiile pot fi divulgate doar dacă specialistul are motive să fie îngrijorat pentru viața sau siguranța celui consiliat. Și în acest caz, clientul trebuie informat că informațiile sale vor fi divulgate alor specialiști sau organe juridice.
Un studiu realizat în 2020 explorează modul în care consilierii școlari din Turcia decid dacă să încalce confidențialitatea elevilor în situații de comportamente riscante, precum consumul de substanțe, autovătămare sau relații sexuale riscante. Cercetarea a inclus 252 de consilieri și a urmărit identificarea factorilor care influențează decizia de raportare către conducerea școlii. La nivelul rezultatelor s-au evidențiat următoarele: principalul motiv pentru divulgarea informațiilor este protejarea vieții și siguranței elevului. Alte elemente care influențează decizia sunt severitatea comportamentului, existența antecedentelor, presiunea instituțională și relația consilierului cu conducerea. Totodată, consilierii se confruntă adesea cu dileme etice atunci când comportamentele elevilor nu sunt suficient de grave pentru a justifica o raportare clară, dar sunt totuși îngrijorătoare. Concluziile studiului subliniază faptul că, deși confidențialitatea este o valoare fundamentală în consilierea școlară, ea nu este absolută. Consilierii trebuie să ia decizii bine fundamentate etic, ținând cont de protecția elevului (Siviş‑Çetinkaya, 2020).
În realitate un eveniment în care confidențialitatea poate fi încălcată în mod justificat conform literaturii de specialitate ar fi următorul: Un elev de clasa a IX-a, M, vine la cabinetul de consiliere vizibil abătut și relatează că, în ultima perioadă, consumă alcool în mod repetat pentru a face față presiunii familiale și stresului legat de performanța școlară. Menționează că nu dorește ca părinții să afle, deoarece s-ar simți rușinat și s-ar teme de reacția lor. Consilierul îi explică de la început limitele confidențialității și îl asigură că ceea ce discută va rămâne confidențial, cu excepția situațiilor în care există un pericol iminent pentru siguranța sa sau a altora. Pe măsură ce sesiunile continuă, M începe să dezvăluie aspecte mai sensibile. Mărturisește că a consumat alcool singur, inclusiv în timpul orelor online, și că uneori nu își amintește ce s-a întâmplat după astfel de episoade. De asemenea, recunoaște că într-una din nopți a ieșit din casă în stare de ebrietate și a stat ore întregi pe stradă fără să știe exact unde se află. Ceea ce îngrijorează cel mai mult consilierul este faptul că M admite că are momente în care se simte „gol”, „inutil” și că uneori se întreabă „ce rost mai are totul”. Consilierul recunoaște în aceste declarații semne clare de risc emoțional și comportamente autodistructive. În acest context, el decide că protejarea vieții și a siguranței elevului trebuie să primeze față de confidențialitate. Urmează o discuție atent pregătită cu M, în care consilierul îi explică necesitatea implicării altor adulți de încredere — în special părinții și dirigintele — pentru a construi împreună un plan de sprijin personalizat, centrat pe nevoile și vulnerabilitățile sale. Totodată, consilierul îi oferă asigurarea că va rămâne alături de el pe tot parcursul intervenției, că nu este singur și că demersul are ca scop sprijinirea lui, nu pedepsirea.
Această intervenție nu doar că protejează integritatea și siguranța elevului, dar demonstrează și responsabilitatea etică a consilierului de a acționa proactiv în fața unui pericol, respectând totodată principiile comunicării transparente și ale colaborării cu familia și specialiștii.
În final putem spune că etica profesională în consilierea școlară este fundamentată pe un set de valori esențiale precum respectul pentru demnitatea și libertatea clientului, utilizarea responsabilă a puterii profesionale și prioritizarea interesului acestuia. Consilierul școlar este un profesionist care trebuie să dețină nu doar cunoștințe și abilități, ci și o judecată morală echilibrată pentru a lua decizii corecte în contexte adesea tensionate sau ambigue. Valori precum confidențialitatea, consimțământul informat și grija față de bunăstarea elevului devin piloni de susținere ai actului consilierii și ghiduri indispensabile în gestionarea relației cu clientul.
Astfel, putem spune faptul că, confidențialitatea este, fără îndoială, cel mai important aspect al eticii în consilierea școlară, reprezentând fundamentul încrederii și al respectului între consilier și elev. Aceasta asigură un cadru sigur în care elevul se poate exprima deschis, fără teamă că informațiile personale vor fi divulgate nejustificat. Respectarea confidențialității protejează demnitatea și libertatea clientului, facilitând un proces autentic și eficient de consiliere. Totuși, literatura de specialitate și practica arată că această valoare esențială trebuie să fie nuanțată și flexibilă, pentru că în anumite situații, cum ar fi riscurile serioase pentru viața sau siguranța elevului, consilierul are obligația morală și profesională să intervină, chiar dacă asta înseamnă să limiteze confidențialitatea.
Un exemplu concret în acest sens este cazul unui elev care consumă alcool în mod repetat și manifestă semne de risc emoțional profund, inclusiv gânduri de inutilitate și comportamente autodistructive. Consilierul, respectând principiul confidențialității, a explicat clar elevului limitele acestui drept și a decis să implice familia și alți specialiști pentru a asigura protecția și sprijinul necesar. Această decizie a fost luată cu atenție și transparență, menținând în același timp o relație de încredere cu elevul. Astfel, confidențialitatea rămâne centrul eticii în consilierea școlară, fiind însă gestionată cu responsabilitate, echilibru și discernământ, pentru a proteja integritatea și bunăstarea elevilor în situații critice.
Bibliografie:
Blocher, H. D. (2000). Counseling. A Developmental Approach. Ed. a IV -a, John Wiley & Sons Inc. New York.
Çetinkaya Yıldız, E. (2019). OKUL PSİKOLOJİK DANIŞMANLARININ GİZLİLİK, ÇOKLU İLİŞKİLER VE MESLEKİ YETERLİK KONULARINDAKİ ETİK İKİLEMLERİ.
Abant İzzet Baysal Üniversitesi Eğitim Fakültesi Dergisi, 19(4), 1472-1486. https://doi.org/10.17240/aibuefd.2019..-496179.
Dumitru, I. (2008). Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice și sugestii practice. Editura Polirom. Iași.
Fumin, F. (2024). Counseling Ethics. In: Kan, Z. (eds) The ECPH Encyclopedia of Psychology. Springer, Singapore. https://doi.org/10.1007/978-981-97-7874-4_915.
Sivis-Cetinkaya, R. (2020). Breaching confidentiality to report students’ risk-taking behaviours to school administrators. Journal of Psychologists and Counsellors in Schools, 30(2), 216–226. doi:10.1017/jgc.2019.17.
Şensoy, G., & İkiz, F. E. (2023). Ethical dilemmas of school counsellors: A vignette study. Journal of Psychologists and Counsellors in Schools, 33(1), 102–115. doi:10.1017/jgc.2022.1.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), iulie 2025
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: