PROF. UNGUREANU NICOLETA ALEXANDRA
LICEUL TEORETIC ”RADU VLĂDESCU”, PĂTÂRLAGELE
Cartea a fost dintotdeauna un simbol al cunoașterii, al culturii și al progresului uman.
În contextul educației timpurii, cartea nu este doar un instrument de învățare, ci și o poartă către universul imaginar al copilului, o punte între real și fantastic, între experiența directă și cea simbolică. Educația timpurie modernă, centrată pe dezvoltarea holistică a copilului, recunoaște cartea ca un mijloc esențial de formare a limbajului, a gândirii, a empatiei și a creativității.
În activitatea mea de educatoare, am descoperit că prezentarea cărții în multiple forme, fizice, digitale, interactive, poate transforma actul citirii într-o experiență captivantă și formativă. Cartea nu mai este astăzi doar un obiect cu pagini și copertă, ci un univers complex care se adaptează nevoilor și preferințelor noii generații de copii, crescuți în proximitatea tehnologiei. Astfel, introducerea diverselor formate de carte în activitatea didactică reprezintă o condiție a calității procesului educațional, contribuind la cultivarea interesului pentru lectură și la formarea unei relații afective pozitive cu textul scris.
Pentru copilul preșcolar, contactul cu cartea fizică este o experiență multisenzorială.
Cartea are miros, textură, culori, greutate, elemente care stimulează curiozitatea și implicarea activă. De aceea, în grupa mea de preșcolari, acord un rol important bibliotecii de grupă, amenajată într-un colț luminos, accesibil și atractiv. Rafturile conțin cărți cartonate, cu ilustrații mari, dar și volume cu text simplu, adaptate vârstei de 4-6 ani.
Am observat că atunci când copiii au libertatea de a alege singuri cartea dorită, devin motivați și mai atenți. Într-o activitate de lectură dirijată, am prezentat copiilor povestea „Reușim împreună” folosind atât lectura expresivă, cât și elemente de dramatizare. După lectură, i-am invitat să exploreze cartea singuri, să atingă paginile, să observe imaginile, să povestească ce cred că se întâmplă mai departe. Astfel, cartea a devenit nu doar un obiect de citit, ci un pretext pentru dialog, reflecție și joc.
Experiența tactilă are un rol esențial în formarea relației copilului cu lectura. Când copilul răsfoiește paginile, recunoaște coperțile, își amintește titluri și imagini, recunoaște personajele, el construiește o relație afectivă cu cartea. De aceea, în educația timpurie, cartea fizică trebuie păstrată ca prim contact fundamental al copilului cu universul literar.
În ultimii ani, tehnologia a schimbat modul în care accesăm și consumăm conținutul literar. Cartea în format digital, disponibilă pe tablete, laptopuri sau dispozitive dedicate precum Kindle, oferă multiple avantaje: accesibilitate, interactivitate, posibilitatea de a integra animații, sunete, traduceri și adaptări personalizate.
În grupa mea, am introdus ocazional cartea digitală interactivă ca suport educațional complementar. Am utilizat, de exemplu, aplicații educaționale care permit „citirea” poveștilor prin imagini animate și efecte sonore (sunetul ploii, ciripitul păsărilor, vocile personajelor).
Într-o activitate dedicată poveștii „Cei trei purceluși”, am citit împreună cartea clasică, apoi am proiectat versiunea digitală interactivă. Copiii au reacționat cu entuziasm la elementele vizuale și auditive, dar, mai important, au început să compare cele două formate.
Acest tip de activitate favorizează dezvoltarea gândirii critice și a capacității de comparare, dar și înțelegerea faptului că lectura poate îmbrăca forme diferite. De asemenea, lectura digitală îi ajută pe copiii cu dificultăți de atenție să rămână implicați mai mult timp, datorită stimulilor vizuali și auditivi.
O inovație recentă, pe care am integrat-o cu succes în activitatea educativă, o reprezintă dispozitivele audio narative, cum sunt cele produse de editura Litera, figurine ale personajelor din povești, în care se inserează un card cu înregistrarea audio a textului. Prin simpla atingere, copilul ascultă povestea narată expresiv, însoțită uneori de efecte sonore.
Aceste dispozitive oferă o experiență unică de lectură asistată, potrivită pentru copiii care încă nu știu să citească, dar manifestă curiozitate față de povești. În grupa mea, am folosit un astfel de dispozitiv sub forma personajului din ”Cei trei purceluși”. Copiii au fost fascinați de modul în care povestea „prinde viață” chiar în mâinile lor. După audiție, am desfășurat o activitate de reconstrucție narativă: copiii au povestit ce și-au amintit, au desenat scene preferate și au încercat să reproducă vocea personajelor.
Această metodă sprijină dezvoltarea ascultării active, a atenției auditive și a memoriei, pregătind terenul pentru citirea independentă. În plus, dispozitivele audio pot fi utilizate și acasă, implicând familia în procesul educațional și stimulând obiceiul de a asculta povești zilnic.
Dincolo de rolul cognitiv, cartea este un instrument formativ profund, care contribuie la dezvoltarea competențelor emoționale și sociale ale copilului. Prin intermediul poveștilor, preșcolarul învață să recunoască emoțiile, să empatizeze cu personajele, să înțeleagă consecințele faptelor, să distingă binele de rău.
Într-o activitate bazată pe cartea „Reușim împreună”, am discutat despre prietenie, iar copiii au împărtășit propriile experiențe. Prin intermediul lecturii, au descoperit că prietenia este un dar și se bazează pe încredere reciprocă. Astfel, cartea a devenit un mediu educativ prin care copilul își exprimă emoțiile, învață să comunice și să se regăsească în poveste.
Calitatea actului educațional nu poate fi concepută fără componenta culturală. Cartea, în toate formele ei, oferă educatorului posibilitatea de a crea contexte de învățare semnificative, adaptate vârstei și intereselor copiilor.
Un demers educațional de calitate presupune:
În activitatea mea, am observat că lectura zilnică de grupă, chiar și pentru 10-15 minute dedicate lecturii, are efecte vizibile: copiii devin mai cooperanți, vocabularul se îmbogățește, iar capacitatea de concentrare crește.
Într-o lume în care tehnologia tinde să substituie experiențele tradiționale, rolul educatorului este de a armoniza tradiția cu inovația. Cartea tipărită, cartea digitală și dispozitivele audio nu trebuie văzute în opoziție, ci ca părți complementare ale aceluiași demers educativ.
Pentru preșcolar, lectura nu este un act intelectual, ci o aventură afectivă și senzorială.
Dacă educatorul reușește să transforme cartea într-un obiect viu, magic, copilul va păstra această atitudine pozitivă față de lectură și în anii următori de școală.
Cartea rămâne, așadar, temelia unei educații de calitate, un instrument care formează oameni empatici, creativi și reflexivi. În mâinile educatorului pasionat, fiecare pagină devine o poveste, fiecare poveste ajunge o lecție de viață, iar fiecare copil devine un cititor pasionat.
Bruner, J. S. (1996). The culture of education. Harvard University Press.
Montessori, M. (2012). Descoperirea copilului (trad. rom.). Editura Herald.
© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), februarie 2026
Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: