Bariere în comunicare – între teorie și practică educațională (Autor: Dumitru Cristina-Lidia)

Prof. Dumitru Cristina-Lidia 

Școala Gimnazială Dragomirești, jud.Dâmbovița

Rezumat

Procesul de comunicare reprezintă fundamentul oricărei relații umane și are o importanță deosebită în educație, unde interacțiunea dintre profesor și elev este esențială pentru formarea personalității și dezvoltarea competențelor. Totuși, acest proces nu este întotdeauna lipsit de obstacole. Articolul de față analizează principalele tipuri de bariere în comunicare, cauzele lor, precum și modalitățile prin care acestea pot fi diminuate în contextul educațional și social actual.

Introducere

Comunicarea este, fără îndoială, unul dintre cele mai complexe și esențiale procese umane. Ea permite transmiterea informațiilor, exprimarea emoțiilor și stabilirea relațiilor interpersonale. În domeniul educației, comunicarea are un rol central, întrucât procesul de predare-învățare se bazează în mod direct pe schimbul de mesaje, semnificații și atitudini între participanți.

Cu toate acestea, în practică se manifestă frecvent obstacole care distorsionează mesajul transmis. Aceste obstacole, cunoscute sub denumirea de bariere în comunicare, pot reduce eficiența procesului educațional și pot genera neînțelegeri, tensiuni sau demotivare.

Definirea și clasificarea barierelor în comunicare

Barierele în comunicare pot fi definite ca factori interni sau externi care împiedică transmiterea, recepționarea sau interpretarea corectă a mesajului. Ele pot fi încadrate în mai multe categorii, în funcție de sursa și natura lor:

1. Bariere fizice, precum zgomotul, distanța, lipsa contactului vizual sau condițiile neadecvate de comunicare.
2. Bariere psihologice, care țin de starea emoțională, atitudinile sau prejudecățile participanților. Teama, lipsa încrederii, anxietatea sau orgoliul pot bloca o comunicare autentică.
3. Bariere semantice, apărute din cauza utilizării unui limbaj neadecvat nivelului de înțelegere al receptorului. În mediul educațional, acestea pot fi cauzate de folosirea excesivă a jargonului sau a termenilor tehnici.
4. Bariere socio-culturale, ce implică diferențe de statut, cultură, valori sau credințe. Educația multiculturală presupune recunoașterea și respectarea diversității, tocmai pentru a evita aceste obstacole.
5. Bariere organizaționale, întâlnite adesea în instituțiile de învățământ, unde ierarhia rigidă sau lipsa transparenței pot afecta fluxul comunicării între cadrele didactice, elevi și conducere.

Impactul barierelor în mediul educațional

În sala de clasă, barierele în comunicare se pot manifesta prin neînțelegeri, scăderea implicării elevilor, pierderea motivației sau chiar conflicte. Un profesor care nu-și adaptează limbajul la nivelul clasei, de exemplu, poate transmite informații valoroase, dar inaccesibile.

De asemenea, o atitudine critică sau autoritară poate genera reținere și anxietate în rândul elevilor, blocând procesul natural de învățare.

Prin urmare, eficiența comunicării educaționale depinde în mare măsură de climatul relațional, de empatia cadrului didactic și de capacitatea ambelor părți de a oferi și primi feedback constructiv.

Strategii de depășire a barierelor în comunicare

Pentru a preveni apariția sau pentru a reduce impactul barierelor, comunicarea trebuie să devină un proces conștientizat și reflexiv. Printre strategiile eficiente se numără:• Crearea unui mediu de încredere și respect reciproc;

• Utilizarea unui limbaj clar, adecvat vârstei și nivelului interlocutorilor;

• Ascultarea activă și verificarea înțelegerii mesajului;

• Valorificarea diversității culturale și a diferențelor individuale;

• Încurajarea feedback-ului continuu și a exprimării opiniilor.În plus, formarea continuă a cadrelor didactice în domeniul competențelor de comunicare contribuie semnificativ la îmbunătățirea relației educaționale.

Concluzii

Barierele în comunicare sunt inevitabile într-o lume complexă și diversă, însă ele pot fi gestionate prin conștientizare, empatie și adaptabilitate. În educație, depășirea acestor bariere nu reprezintă doar o condiție a eficienței procesului instructiv-educativ, ci și o manifestare a respectului față de celălalt, ca partener de comunicare.

Astfel, dezvoltarea competențelor de comunicare și promovarea dialogului autentic rămân piloni centrali în formarea unei educații moderne, incluzive și centrate pe om.

Bibliografie :

1. Chelcea, S. (2004). Comunicare interpersonală. Tipuri, funcții și disfuncții. București, Editura Polirom.
2. Petcu, M. (2013). Comunicarea educațională – teorie și practică. Iași, Editura Lumen.
3. Cristea, S. (2016). Psihologia comunicării educaționale. București: Editura Didactică și Pedagogică.
4. Radu, F. (2020). Comunicarea și relația profesor-elev. Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană.

© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), februarie 2026

Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: revistaeducatiaazi@yahoo.com