30 Oct
30Oct

Prof. înv. primar Golea Marieta Florentina
Școala Gimnazială „Dimitrie Sturdza”, Tecuci, județul Galați

Introducere

În școala primară, o lecție capătă sens atunci când elevul poate lega noțiunile studiate de lumea în care trăiește. Dincolo de definiții, exerciții și răspunsuri corecte, copilul are nevoie să observe, să întrebe, să experimenteze și să descopere utilitatea celor învățate. De aceea, consider că activitățile interdisciplinare, învățarea în aer liber și parteneriatul autentic cu familia nu sunt simple completări ale orarului, ci modalități de a transforma conținuturile curriculare în experiențe semnificative.

La clasa a IV-a A a Școlii Gimnaziale „Dimitrie Sturdza” din Tecuci, proiectele organizate în luna octombrie 2026, inclusiv în cadrul programului național „Școala altfel”, au urmărit tocmai această apropiere dintre școală, viață și comunitate.

Am construit situații de învățare în care geografia, științele naturii, matematica, istoria, educația civică, artele și comunicarea s-au întâlnit firesc, în jurul unor întrebări și experiențe pe înțelesul copiilor.


Natura – o sală de clasă fără pereți

Proiectul de învățare outdoor „Micul fermier”, desfășurat la ferma „La Coadă”, a oferit elevilor posibilitatea să învețe prin contact direct cu mediul rural.

La geografie, linia orizontului, punctele cardinale și orientarea în natură au devenit repere observate în spațiul real, nu doar semne într-o schemă. 

La științe, copiii au discutat despre adaptarea viețuitoarelor la mediu, schimbările toamnei, influența anotimpurilor și îngrijirea animalelor domestice.

Activitățile practice – observarea etapelor de morărit și panificație, colectarea ouălor și familiarizarea cu mulsul vacii – au pus în legătură cunoștințele despre resurse, muncă și alimentație.

Educația civică a fost prezentă în respectarea regulilor, grija față de animale, cooperare și responsabilitate. Experiența a arătat copiilor că un produs obișnuit, precum pâinea, presupune numeroase etape și efortul mai multor oameni.Întoarcerea în clasă a fost la fel de importantă ca ieșirea în teren. Prin conversații dirijate, fișe de observație și reconstituirea etapelor parcurse, impresiile au fost organizate în cunoștințe.

Astfel, excursia nu a rămas o simplă experiență recreativă, ci a devenit o secvență de învățare cu obiective și reflecție.


De la bobul de grâu la pâine: experiment, observație, răbdare

Învățarea prin investigație a continuat prin proiectul „De la bobul de grâu la pâine”.

Elevii au semănat boabe de grâu în pahare, au urmărit apariția și dezvoltarea plantelor și au discutat despre condițiile necesare germinării. Observațiile succesive le-au cerut atenție, formularea unor ipoteze și acceptarea faptului că rezultatele nu apar întotdeauna imediat.

Pornind de la o sămânță, am construit o imagine de ansamblu asupra drumului grâului:

  1. Cultivarea grâului;
  2. Recoltarea;
  3. Măcinarea;
  4. Pregătirea aluatului;
  5. Coacerea pâinii.

Activitatea a integrat științele naturii cu vocabularul specific, ordonarea cronologică, exercițiile practice și educația pentru respectul față de hrană.

În acest fel, un obiect familiar – felia de pâine – a devenit punctul de plecare pentru întrebări despre natură, muncă și consum responsabil.


„Dovleacul magic”: familia, partener activ în educație

Atelierul de creație „Dovleacul magic”, organizat la Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci, a reunit elevii și părinții în echipe.

Folosind dovleci și alte legume de toamnă, participanții au creat personaje și compoziții originale. Activitatea a valorificat competențe din aria artelor vizuale și abilităților practice, dar și comunicarea, exprimarea emoțiilor, inițiativa și colaborarea.

Prezența părinților nu a avut rolul unui simplu public. Adulții au lucrat alături de copii, au negociat idei, au oferit sprijin fără a prelua sarcina și au descoperit o altă perspectivă asupra modului în care cei mici învață.

Pentru elevi, experiența a însemnat încredere și bucuria de a realiza ceva împreună. Pentru școală, a fost o dovadă că parteneriatul educațional se construiește mai ales prin participare, nu doar prin informări și ședințe.

Spațiul muzeal a adăugat o dimensiune culturală întâlnirii. Școala s-a deschis către comunitate, iar învățarea s-a desfășurat într-un cadru diferit de cel obișnuit, fără a pierde din vedere obiectivele educaționale.


Competențe pentru viața de zi cu zi

La această vârstă, educația este cu atât mai relevantă cu cât răspunde situațiilor pe care copilul le întâlnește în mod concret.Întâlnirile cu părinți care și-au prezentat profesiile au încurajat curiozitatea față de muncă și au adus în discuție responsabilitatea, pregătirea și respectul pentru fiecare meserie.

Activitățile de educație juridică au creat ocazia de a discuta despre reguli, drepturi și îndatoriri, iar dialogul cu un medic stomatolog a transformat recomandările privind igiena orală în explicații accesibile.

Prin activitatea „Cumpărături inteligente”, elevii au exersat:

  • luarea deciziilor în raport cu un buget redus;
  • diferențierea dintre nevoie și dorință;
  • compararea prețurilor;
  • alegerea responsabilă a alimentelor.

Astfel de situații reunesc matematica și educația pentru sănătate cu deprinderi de autonomie personală. Ele îi ajută pe copii să înțeleagă de ce învață un anumit conținut și cum îl pot folosi.


Evaluarea experienței: dincolo de produsul final

În activitățile experiențiale, evaluarea nu se poate limita la fotografia unui obiect realizat sau la impresia că „ne-am simțit bine”.Am urmărit implicarea elevilor, capacitatea de a formula întrebări, calitatea observațiilor, colaborarea în echipă și felul în care explică, prin propriile cuvinte, ceea ce au descoperit.

Fișele de lucru și de observație, discuțiile de reflecție și produsele practice au constituit repere pentru feedback și pentru planificarea pașilor următori.Un aspect esențial a fost adaptarea sarcinilor astfel încât fiecare copil să poată participa:

  • unii elevi au descris observații;
  • alții au realizat desene;
  • unii au ordonat imagini;
  • alții au explicat oral un proces.

Valoarea experienței a stat nu în uniformitatea rezultatelor, ci în posibilitatea fiecărui elev de a contribui și de a progresa.


Concluzii

Învățarea experiențială nu înlocuiește lecția de la clasă, ci o completează și îi oferă profunzime.O activitate outdoor reușită are nevoie de pregătire, obiective clare, măsuri de siguranță, sarcini accesibile și reflecție ulterioară. La fel, un parteneriat cu familia devine cu adevărat educativ atunci când copilul rămâne protagonistul propriei învățări.

Experiențele clasei a IV-a A mi-au întărit convingerea că o școală deschisă spre comunitate formează nu doar elevi care cunosc răspunsuri, ci copii care au curajul să pună întrebări, să coopereze și să înțeleagă lumea.

Uneori, cea mai valoroasă lecție începe exact în momentul în care ieșim din sala de clasă.


© REVISTA (online) EDUCATIA AZI (ISSN 2457-8428; ISSN–L 2457-8428), octombrie 2026

Publica şi tu cu noi. Trimite articolul tau la adresa de e-mail: revistaeducatiaazi@yahoo.com


Comentarii
* E-mailul nu va fi publicat pe site.